Preaplin

 Şi aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El însuşi îngrijeşte de voi.

(1 Petru 5:7)

Era o zi din aceea în care ar fi trebuit să port pantofii de alergat la serviciu. Creierul meu ţopăia printre termene-limită. Parcă toate trebuiau rezolvate într-o singură zi. Lucrasem şapte ore, cu o zi în urmă, la ceva ce s-a dovedit că e greşit, aşa că a trebuit să reiau toată munca. Din fericire, a doua oară mi-a luat numai două ore să fac treaba corect. Insă cum mă apucam de făcut ceva, telefonul suna în legătură cu altă problemă sau cineva intra în birou. Când am cerut sprijin tehnic, am fost redirecţionată către câteva persoane şi în cele din urmă mi s-a spus să aştept să mă sune ei. Nu aveam timp să aştept! Mă imaginam deja încercând să scap de părul din cap, însă am renunţat la idee din motive evidente. Şi m-am întors la unul din multele proiecte care trebuiau băgate în seamă până la sfârşitul zilei.

în ciuda tuturor eforturilor, am ratat un termen-limită şi am ajuns acasă obosită psihic şi stoarsă. Aveam nevoie de o pauză. De ceva! Orice! După cină, le-am spus părinţilor că mă duc în oraş să cumpăr nişte fire pentru proiectul meu de croşetat. Soarele era încă pe cer şi condusul maşinii a reuşit cumva să îmi determine creierul să se domolească. După ce am găsit firele de care aveam nevoie, am mers intr-un magazin de haine. Primisem în dar un bon cadou pe care puteam să îl folosesc. Cotrobăitul a reuşit şi el să mă relaxeze. Era aşa de bine să nu te îngrijorezi de serviciu pentru un timp scurt – nici măcar pentru ceea ce aveai de făcut la întoarcerea acasă.

Am mai făcut o oprire la magazinul de îngheţată. Nu avea nicio importanţă că afară aproape îngheţai tu însuţi. După o zi de felul acesta la serviciu, aveam de gând să profit la maximum de o seară în oraş. Tremurând în vânt. aşteptam să îmi fie adusă îngheţata de ciocolată cu biscuiţi. Când chelnerul mi-a oferit îngheţata, am rămas holbându-mă la ea. Cerusem o îngheţată mică şi tocmai se transformase într-una uriaşă. Cupa se revărsa. Fusese, într-adevăr, o zi grea. Avea timp Dumnezeu sd îmi arate cât de mult îi pasă de mine tocmai la magazinul de îngheţată? Aşa de apropiaţi să fim eu şi Elf

Regele David, poetul, a scris despre atitudinea lui faţă de frică şi stres in Psalmul 55:22. Spune că era atât de presat încât tot ce şi-ar fi dorit era să zboare departe ca un porumbel. Dar apoi adaugă: „încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului şi El te va sprijini. El nu va lăsa niciodată să se clatine cel neprihănit.”

în acea seară, mi-am savurat la maximum îngheţata într-o maşină cu căldura dată şi ea la maximum şi cu un mare zâmbet pe faţă.

KRISTI RICH

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO