Iată calea!
Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze şi, când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea.
(Proverbele 22:6)
Sunt multe lucruri pe care le regret: păcate pe care le-am făcut chiar dacă m-am străduit să fiu un om bun, decizii pe plan personal sau profesional care s-au dovedit că sunt greşite, lucruri pe care mi le-aş fi dorit să le fi făcut altfel. Dar un lucru pe care nu l-am regretat niciodată şi nici n-o voi face a fost decizia de a-mi înscrie fiica la Exploratori, un program din cadrul bisericii asemănător Cercetaşilor, când avea 12 ani.
Prima provocare pentru mine a fost să mă trezesc devreme în fiecare duminică dimineaţa. Acesta era timpul meu de relaxare, dar s-a terminat şi cu acesta! Regret eu oare sutele de duminici în care a trebuit să mă trezesc devreme? Nici gând! Doar multe, multe mulţumiri la adresa Domnului pentru că ne-a făcut cunoscut acest program al Exploratorilor – binecuvântările au fost nemăsurate.
Fiica mea a câştigat mai multă încredere în sine la anii ei. S-a aflat mereu în preajma unor copii ca ea, aşa că a fost mai greu să ajungă sub nişte influenţe rele. Liderii lor au fost oameni dedicaţi acestui grup de copii, bărbaţi şi femei care şi-au folosit timpul liber conducând şi susţinând Exploratorii, pentru că au crezut în filozofia şi valorile acestui program. Fiica mea a învăţat importanţa disciplinei şi ce înseamnă respectul şi dragostea faţă de familie şi valorile acesteia. A acumulat multe cunoştinţe generale şi aptitudini, învăţând să se bucure de natură, de aer liber şi cum să supravieţuiască în acest mediu. Pe scurt, a învăţat să fie o persoană mai bună, amabilă, o tânără cu principii solide. Dar mai mult decât toate, a învăţat să-L iubească pe Isus cu toată fiinţa ei.
A meritat oare tot acest du-te-vino la şi de la Exploratori, timpul şi efortul depus? Ce să mai zic de nenumăratele ore în care am ajutat-o la toate acele activităţi? Da, cu siguranţă a meritat! Prin intermediul prietenilor pe care şi i-a făcut acolo, fiica mea s-a alăturat corului de tineret. A început să participe la serviciile de închinare ale bisericii şi chiar la întâlnirile de rugăciune de miercuri seara. Iar la vârsta de 14 ani, s-a hotărât să se boteze.
Prea multe binecuvântări? Nu, nu încă. Şi eu am fost botezată doi ani mai târziu. Prea multe binecuvântări? Nu, nu încă. Fiica mea încheie anul trei la colegiu, unde studiază Teologia. Nu am nici cea mai mică urmă de îndoială că Dumnezeu ne-a arătat calea, pas cu pas.
JOELCIRA F. MULLER-CAVEDON
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
