Ezechiel 20
EZECHIEL 20
1. În al șaptelea an, în ziua a zecea a lunii a cincea, unii din bătrânii lui Israel au venit la mine să întrebe pe Domnul și au șezut jos înaintea mea.
2. Și cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:
3. „Fiul omului, vorbește bătrânilor lui Israel și spune-le: ‘Așa vorbește Domnul Dumnezeu: «Să Mă întrebați ați venit? Pe viața Mea că nu Mă voi lăsa să fiu întrebat de voi», zice Domnul Dumnezeu.’
4. Vrei să-i judeci, fiul omului? Dacă vrei să-i judeci, pune-le înainte urâciunile părinților lor!
5. Spune-le: ‘Așa vorbește Domnul Dumnezeu: «În ziua când am ales pe Israel, Mi-am ridicat mâna spre sămânța casei lui Iacov și M-am arătat lor în țara Egiptului; Mi-am ridicat mâna spre ei și am zis: ‹Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru!›
6. În ziua aceea, Mi-am ridicat mâna spre ei ca să-i duc din țara Egiptului într-o țară pe care o căutasem pentru ei, țară în care curge lapte și miere, cea mai frumoasă dintre toate țările.
7. Atunci le-am zis: ‹Lepădați, fiecare, urâciunile care vă atrag privirile și nu vă spurcați cu idolii Egiptului! Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru!›
8. Dar ei s-au răzvrătit împotriva Mea și n-au vrut să Mă asculte. Niciunul n-a lepădat urâciunile care îi atrăgeau privirile și n-au părăsit idolii Egiptului. Atunci Mi-am pus de gând să-Mi vărs mânia peste ei, să-Mi sleiesc mânia împotriva lor, în mijlocul țării Egiptului.
9. Dar am avut în vedere Numele Meu, ca să nu fie pângărit în ochii neamurilor printre care se aflau și în fața cărora Mă arătasem lor, ca să-i scot din țara Egiptului.
10. Și i-am scos astfel din țara Egiptului și i-am dus în pustie.
11. Le-am dat legile Mele și le-am făcut cunoscute poruncile Mele pe care trebuie să le împlinească omul ca să trăiască prin ele.
12. Le-am dat și Sabatele Mele să fie ca un semn între Mine și ei, pentru ca să știe că Eu sunt Domnul, care-i sfințesc.
13. Dar casa lui Israel s-a răzvrătit împotriva Mea în pustie. N-au urmat legile Mele, ci au lepădat poruncile Mele pe care trebuie să le împlinească omul ca să trăiască prin ele și Mi-au pângărit peste măsură de mult Sabatele Mele. Atunci am avut de gând să-Mi vărs mânia peste ei în pustie, ca să-i nimicesc.
14. Dar am avut în vedere Numele Meu, ca să nu fie pângărit în ochii neamurilor în fața cărora îi scosesem din Egipt.
15. Chiar și în pustie Mi-am ridicat mâna spre ei și le-am jurat că nu-i voi duce în țara pe care le-o hotărâsem, țară în care curge lapte și miere, cea mai frumoasă din toate țările,
16. și aceasta pentru că au lepădat poruncile Mele și n-au urmat legile Mele și pentru că au pângărit Sabatele Mele, căci inima nu li s-a depărtat de la idolii lor.
17. Dar M-am uitat cu milă la ei, nu i-am nimicit și nu i-am stârpit în pustie.
18. Atunci am zis fiilor lor în pustie: ‹Nu vă luați după rânduielile părinților voștri, nu țineți obiceiurile lor și nu vă spurcați cu idolii lor!
19. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru; umblați întocmai după rânduielile Mele, păziți poruncile Mele și împliniți-le!
20. Sfințiți Sabatele Mele, căci ele sunt un semn între Mine și voi, ca să știți că Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru!›
21. Dar fiii s-au răzvrătit și ei împotriva Mea. N-au umblat după rânduielile Mele, n-au păzit și n-au împlinit poruncile Mele pe care trebuie să le împlinească omul ca să trăiască prin ele și au pângărit Sabatele Mele. Atunci am avut de gând să-Mi vărs urgia peste ei, să-Mi sting mânia împotriva lor în pustie.
22. Dar Mi-am tras mâna înapoi și am avut în vedere Numele Meu, ca să nu fie pângărit înaintea neamurilor în fața cărora îi scosesem din Egipt.
23. În pustie, Mi-am ridicat iarăși mâna spre ei și le-am jurat că am să-i împrăștii printre neamuri și să-i risipesc în felurite țări,
24. pentru că n-au împlinit poruncile Mele și au lepădat învățăturile Mele, au pângărit Sabatele mele și și-au întors ochii spre idolii părinților lor.
25. Ba încă le-am dat și legi care nu erau bune și porunci prin care nu puteau să trăiască.
26. I-am spurcat prin darurile lor de mâncare, când treceau prin foc pe toți întâii lor născuți; am vrut să-i pedepsesc astfel și să le arăt că Eu sunt Domnul.»’
27. De aceea, fiul omului, vorbește casei lui Israel și spune-le: ‘Așa vorbește Domnul Dumnezeu: «Părinții voștri M-au batjocorit și mai mult, arătându-se necredincioși față de Mine.
28. Și anume, când i-am dus în țara pe care jurasem că le-o voi da, și ei și-au aruncat ochii spre orice deal înalt și spre orice copac stufos, acolo și-au adus jertfele, acolo și-au adus darurile de mâncare care Mă mâniau, acolo și-au ars miresmele de un miros plăcut și acolo și-au turnat jertfele de băutură.
29. Eu i-am întrebat: ‹Ce sunt aceste înălțimi la care vă duceți?› De aceea li s-a dat numele de înălțimi până în ziua de azi!»’
30. De aceea spune casei lui Israel: ‘Așa vorbește Domnul Dumnezeu: «Voiți voi să vă spurcați în felul părinților voștri și să curviți alergând după urâciunile lor?
31. Da, aducându-vă darurile de mâncare, trecându-vă copiii prin foc, vă spurcați și azi prin idolii voștri. Și Eu să Mă las să fiu întrebat de voi, casa lui Israel! Pe viața Mea», zice Domnul Dumnezeu, «că nu Mă voi lăsa întrebat de voi!
32. Nu veți vedea împlinindu-se ce vă închipuiți când ziceți: ‹Vrem să fim ca neamurile, ca familiile celorlalte țări, vrem să slujim lemnului și pietrei!›
33. Pe viața Mea», zice Domnul Dumnezeu, «că Eu Însumi voi fi Împărat peste voi, cu mână tare și cu braț întins și vărsându-Mi urgia.
34. Vă voi scoate din mijlocul popoarelor și vă voi strânge din țările în care v-am risipit cu mână tare și cu braț întins și vărsându-Mi urgia.
35. Vă voi aduce în pustia popoarelor și acolo Mă voi judeca față în față cu voi.
36. Cum M-am judecat cu părinții voștri în pustia țării Egiptului, așa Mă voi judeca și cu voi», zice Domnul Dumnezeu.
37. «Vă voi trece pe sub toiag și vă voi pune sub mustrarea legământului.
38. Voi deosebi dintre voi pe cei îndărătnici și pe cei ce nu-Mi sunt credincioși; îi voi scoate din țara în care sunt străini, dar nu vor merge iarăși în țara lui Israel. Și veți ști că Eu sunt Domnul.»’”
39. Acum, casa lui Israel, așa vorbește Domnul Dumnezeu: „Duceți-vă și slujiți fiecare la idolii voștri! După aceea, Mă veți asculta negreșit și nu veți mai pângări Numele Meu cel sfânt cu darurile voastre de mâncare și cu idolii voștri!
40. Căci pe muntele Meu cel sfânt, pe muntele cel înalt al lui Israel”, zice Domnul Dumnezeu, „acolo Îmi va sluji toată casa lui Israel, toți cei ce vor fi în țară; acolo îi voi primi cu bunăvoință, voi cere darurile voastre de mâncare, cele dintâi roade din darurile voastre și tot ce-Mi veți închina.
41. Vă voi primi ca pe niște miresme cu miros plăcut, după ce vă voi scoate din mijlocul popoarelor și vă voi strânge din țările în care sunteți risipiți, și voi fi sfințit de voi înaintea neamurilor.
42. Și veți ști că Eu sunt Domnul când vă voi aduce înapoi în țara lui Israel, în țara pe care jurasem că o voi da părinților voștri.
43. Acolo vă veți aduce aminte de purtarea voastră și de toate faptele voastre cu care v-ați spurcat și vă va fi scârbă de voi înșivă din pricina tuturor fărădelegilor pe care le-ați făcut.
44. Și veți ști că Eu sunt Domnul când Mă voi purta cu voi având în vedere Numele Meu, și nicidecum după purtarea voastră rea, nici după faptele voastre stricate, casa lui Israel”, zice Domnul Dumnezeu.
Împotriva Ierusalimului și a amoniților
45. Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:
46. „Fiul omului, întoarce-ți fața spre miazăzi și vorbește împotriva locurilor de miazăzi! Prorocește împotriva pădurii din câmpiile de miazăzi!
47. Spune pădurii de la miazăzi: ‘Ascultă cuvântul Domnului! Așa vorbește Domnul Dumnezeu: «Iată, voi aprinde un foc în tine care va mistui orice copac verde și orice copac uscat: nimeni nu va putea stinge flacăra aprinsă și totul va fi ars de ea, de la miazăzi până la miazănoapte.
48. Și orice făptură va vedea că Eu, Domnul, l-am aprins, și nu se va stinge nicidecum!»’”
49. Eu am zis: „Ah, Doamne Dumnezeule! Ei zic despre mine: ‘Omul acesta face întruna la pilde!’”
