Isaia 2
Isaia 2
1 Prorocia lui Isaia, fiul lui Amoţ, asupra lui Iuda şi asupra Ierusalimului.
2 Se* va întâmpla în* scurgerea vremurilor că* muntele Casei Domnului va fi întemeiat ca cel mai înalt munte; se va înălţa deasupra dealurilor, şi* toate neamurile se vor îngrămădi spre el.
3 Popoarele se vor duce cu grămada la el şi vor zice: „Veniţi* să ne suim la muntele Domnului, la Casa Dumnezeului lui Iacov, ca să ne înveţe căile Lui, şi să umblăm pe cărările Lui.” Căci* din Sion va ieşi Legea, şi din Ierusalim, cuvântul Domnului.
4 El va fi Judecătorul neamurilor, El va hotărî între un mare număr de popoare; aşa încât din săbiile lor îşi vor* făuri fiare de plug, şi din suliţele lor cosoare; niciun popor nu va mai scoate sabia împotriva altuia şi nu* vor mai învăţa războiul. –
5 Veniţi, casă a lui Iacov, să umblăm* în lumina Domnului! –
6 Căci ai părăsit pe poporul Tău, pe casa lui Iacov, pentru că sunt plini de* idolii răsăritului şi dedaţi* la vrăjitorie ca filistenii, şi* se unesc cu fiii străinilor.
7 Ţara lor este plină* de argint şi de aur, şi comorile lor n-au sfârşit; ţara este plină de cai, şi carele lor sunt fără număr.
8 Dar ţara lor este plină* şi de idoli, căci se închină înaintea lucrării mâinilor lor, înaintea lucrurilor făcute de degetele lor.
9 De aceea, cei mici vor fi coborâţi, şi cei mari vor fi smeriţi: nu-i vei ierta. –
10 Intră* în stânci şi ascunde-te în ţărână, de frica Domnului şi de strălucirea măreţiei Lui! –
11 Omul va trebui să-şi plece în jos privirea* semeaţă, şi îngâmfarea lui va fi smerită: numai Domnul va fi înălţat* în ziua aceea.
12 Căci este o zi a Domnului oştirilor împotriva oricărui om mândru şi trufaş, împotriva oricui se înalţă, ca să fie plecat;
13 împotriva tuturor cedrilor* înalţi şi falnici ai Libanului şi împotriva tuturor stejarilor Basanului;
14 împotriva* tuturor munţilor înalţi şi împotriva tuturor dealurilor falnice;
15 împotriva tuturor turnurilor înalte şi împotriva* tuturor zidurilor întărite;
16 împotriva tuturor corăbiilor din Tarsis şi împotriva tuturor lucrurilor plăcute la vedere.
17 Mândria* omului va fi smerită, şi trufia oamenilor va fi plecată; numai Domnul va fi înălţat în* ziua aceea.
18 Toţi idolii vor pieri.
19 Oamenii vor intra în peşterile* stâncilor şi în crăpăturile pământului, de* frica Domnului şi de strălucirea măreţiei Lui, când Se va scula să* îngrozească pământul.
20 În* ziua aceea, oamenii îşi vor arunca idolii de argint şi idolii de aur pe care şi-i făcuseră ca să se închine la ei, îi vor arunca la şobolani şi la lilieci;
21 şi* vor intra în găurile stâncilor şi în crăpăturile pietrelor, de frica* Domnului şi de strălucirea măreţiei Lui, când Se va scula să îngrozească pământul.
22 Nu vă mai încredeţi*, dar, în om, în* ale cărui nări nu este decât suflare: căci ce preţ are el?
