Isaia 1
Isaia 1
1 Prorocia* lui Isaia, fiul lui Amoţ, despre Iuda şi Ierusalim, pe vremea lui Ozia, Iotam, Ahaz şi Ezechia, împăraţii lui Iuda.
2 Ascultaţi*, ceruri, şi ia aminte, pământule, căci Domnul vorbeşte: „Am hrănit şi am crescut nişte copii*, dar ei s-au răsculat împotriva Mea.
3 Boul* îşi cunoaşte stăpânul, şi măgarul cunoaşte ieslea stăpânului său, dar Israel nu* Mă cunoaşte, poporul Meu nu* ia aminte la Mine.”
4 Vai, neam păcătos, popor încărcat de fărădelegi, sămânţă* de nelegiuiţi, copii stricaţi! Au părăsit pe Domnul, au dispreţuit pe Sfântul lui Israel. I-au întors spatele…
5 Ce* pedepse noi să vă mai dea, când voi vă răzvrătiţi din ce în ce mai rău? Tot capul este bolnav, şi toată inima suferă de moarte!
6 Din tălpi până-n creştet, nimic nu-i sănătos, ci numai răni, vânătăi şi carne vie, nestoarse*, nelegate şi nealinate cu untdelemn,
7 ţara* vă este pustiită, cetăţile vă sunt arse de foc, străinii vă mănâncă ogoarele sub ochii voştri, pustiesc şi nimicesc ca nişte sălbatici.
8 Şi fiica Sionului a rămas ca* o colibă în vie, ca o covergă într-un câmp de castraveţi, ca* o cetate împresurată.
9 De* nu ne-ar fi lăsat Domnul oştirilor o mică rămăşiţă, am fi ajuns ca Sodoma* şi ne-am fi asemănat cu Gomora.
10 Ascultaţi cuvântul Domnului, căpetenii* ale Sodomei! Ia aminte la Legea Dumnezeului nostru, popor al Gomorei!
11 „Ce-Mi trebuie Mie mulţimea jertfelor* voastre, zice Domnul. Sunt sătul de arderile de tot ale berbecilor şi de grăsimea viţeilor; nu-Mi place sângele taurilor, oilor şi ţapilor.
12 Când veniţi să* vă înfăţişaţi înaintea Mea, cine vă cere astfel de lucruri, ca să-Mi spurcaţi curţile?
13 Nu mai aduceţi daruri* de mâncare nefolositoare, căci Mi-e scârbă de tămâie! Nu vreau luni noi, Sabate şi adunări de sărbătoare*, nu pot să văd nelegiuirea unită cu sărbătoarea!
14 Urăsc lunile* voastre cele noi şi praznicele* voastre; Mi-au ajuns o povară, nu* le mai pot suferi.
15 Când* vă întindeţi mâinile, Îmi întorc ochii de la voi; şi oricât* de mult v-aţi ruga, n-ascult, căci mâinile vă sunt pline de sânge*!
16 Spălaţi-vă* deci şi curăţaţi-vă! Luaţi dinaintea ochilor Mei faptele rele pe care le-aţi făcut! Încetaţi* să mai faceţi răul!
17 Învăţaţi-vă să faceţi binele, căutaţi* dreptatea, ocrotiţi pe cel asuprit, faceţi dreptate orfanului, apăraţi pe văduvă! –
18 Veniţi totuşi să* ne judecăm, zice Domnul. De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face* albe ca zăpada; de vor fi roşii ca purpura, se vor face ca lâna.
19 De veţi voi şi veţi asculta, veţi mânca cele mai bune roade ale ţării;
20 dar de nu veţi voi şi nu veţi asculta, de sabie veţi fi înghiţiţi, căci* gura Domnului a vorbit.”
21 Vai, cetatea* aceea credincioasă, cum a ajuns o curvă! Era plină de judecată, dreptatea locuia în ea, şi acum e plină de ucigaşi!
22 Argintul* tău s-a prefăcut în zgură, şi vinul tău cel ales a fost amestecat cu apă.
23 Mai* marii tăi sunt răzvrătiţi şi părtaşi* cu hoţii, toţi* iubesc mita şi aleargă după plată; orfanului* nu-i fac dreptate, şi pricina văduvei n-ajunge până la ei.
24 De aceea, iată ce zice Domnul Dumnezeul oştirilor, Puternicul lui Israel: „Ah! voi cere socoteală* potrivnicilor Mei şi Mă voi răzbuna pe vrăjmaşii Mei.
25 Îmi voi întinde mâna împotriva ta, îţi* voi topi zgura, cum o topeşte leşia, toate părticelele de plumb le voi depărta din tine.
26 Voi face iarăşi pe judecătorii tăi ca* odinioară, şi pe sfetnicii tăi, ca la început. După aceea, vei fi numită* cetatea neprihănită, cetatea credincioasă.”
27 Sionul va fi mântuit prin judecată, şi cei ce se vor întoarce la Dumnezeu în el vor fi mântuiţi prin dreptate.
28 Dar pieirea* va atinge pe toţi cei răzvrătiţi şi păcătoşi, şi cei ce părăsesc pe Domnul vor pieri.
29 Vă va fi ruşine de terebinţii* în care găseaţi plăcere şi* veţi roşi din pricina grădinilor în care vă desfătaţi;
30 căci veţi fi ca un terebint cu frunzele ofilite, ca o grădină care n-are apă.
31 Omul* tare va fi ca* un câlţ, şi lucrarea lui, ca o scânteie; amândoi vor arde împreună, şi nimeni nu-i va stinge.
