[miercuri, 9 martie] Prin credință, Rahav… și toți ceilalți

 

 

5. De ce Rahav, o prostituată păgână, a fost inclusă în pasajul din Evrei care vorbește despre personajele sfinte ale Bibliei?

 

Evrei 11:31

„Prin credinţă n-a pierit curva Rahav împreună cu cei răzvrătiţi, pentru că găzduise iscoadele cu bunăvoinţă”.

 

Iosua 2:9-11

„9 şi le-a zis: „Ştiu că Domnul v-a dat ţara aceasta, căci ne-a apucat groaza de voi şi toţi locuitorii ţării tremură înaintea voastră. 10 Fiindcă am auzit cum, la ieşirea voastră din Egipt, Domnul a secat înaintea voastră apele Mării Roşii şi am auzit ce aţi făcut celor doi împăraţi ai amoriţilor dincolo de Iordan, lui Sihon şi Og, pe care i-aţi nimicit cu desăvârşire. 11 De când am auzit lucrul acesta, ni s-a tăiat inima şi toţi ne-am pierdut nădejdea înaintea voastră, căci Domnul, Dumnezeul vostru, este Dumnezeu sus în ceruri şi jos pe pământ”.

 

Rahav este, probabil, personajul pe care ne așteptam cel mai puțin să-l găsim în Evrei 11. Ea este una dintre cele două femei menționate pe nume. Este a zecea în listă, primii fiind părinții și patriarhii lui Israel, și fiecare dintre ei a fost socotit neprihănit. Când ajungem în dreptul numelui ei, descoperim nu doar că este o femeie, ci că este chiar o prostituată, și încă una dintre neamuri.

 

Aspectul cel mai surprinzător este acela că ea constituie și centrul tematic, și apogeul capitolului. Lista este alcătuită într-un mod unic. Fiecare nouă menționare începe cu sintagma „prin credință”. Tiparul de bază este „Prin credință cutare a făcut așa și-așa” sau „Prin credință așa și-așa i s-a întâmplat lui cutare”. Acest tipar care se repetă intensifică așteptarea cititorului de a ajunge să citească afirmația culminantă că „prin credință Iosua a condus poporul în Țara Promisă”.

 

Dar textul nu spune așa. În schimb, Iosua este trecut cu vederea și prostituata Rahav îi ia locul. După ce este menționată, tiparul care se repetă se încheie brusc cu întrebarea: „Și ce voi mai zice?” (Evrei 11:32). Apoi, Pavel enumeră în grabă câteva nume și evenimente pe care nu le explică în detaliu.

 

Actul de credință al lui Rahav a constat în faptul că ea a auzit, a crezut și a ascultat, chiar dacă nu a văzut. Ea nu văzuse plăgile care căzuseră peste Egipt, eliberarea care avusese loc la Marea Roșie, apa țâșnind din stâncă sau pâinea venind din cer, și totuși a crezut. Ea a fost un exemplu bun pentru destinatarii evrei ai epistolei, care nu Îl auziseră pe Isus predicând sau nu-L văzuseră făcând o minune, și este un exemplu bun și pentru noi, fiindcă nici noi nu am văzut nimic din toate acestea.

 

După aceea, Pavel continuă (Evrei 11:35-38), întocmind o listă cu greutățile pe care mulți le-au îndurat. Expresia „n-au vrut să primească izbăvirea” (Evrei 11:35) presupune faptul că ei au avut posibilitatea de a scăpa, dar au ales să nu fugă, pentru că privirea lor a fost îndreptată asupra răsplătirii care vine de la Dumnezeu.

 

Deși nu am văzut nimic din tot ce s-a întâmplat în trecut (crearea lumii în șase zile, ieșirea israeliților din Egipt, crucificarea lui Isus), de ce avem atât de multe motive întemeiate ca să credem că evenimentele acestea au avut loc?

 

 

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO