[marți, 8 martie] Moise, omul care a crezut în Cel nevăzut

 

 

3. Citește Evrei 11:20-28. Ce au făcut acești oameni ai credinței? Ce legătură a existat între faptele lor și nădejdea în lucrurile nevăzute?

 

Evrei 11:20-28

„20 Prin credinţă a dat Isaac lui Iacov şi Esau o binecuvântare care avea în vedere lucrurile viitoare. 21 Prin credinţă, Iacov, când a murit, a binecuvântat pe fiecare din fiii lui Iosif şi „s-a închinat, rezemat pe vârful toiagului său”. 22 Prin credinţă a pomenit Iosif, când i s-a apropiat sfârşitul, de ieşirea fiilor lui Israel din Egipt şi a dat porunci cu privire la oasele sale. 23 Prin credinţă a fost ascuns Moise trei luni de părinţii lui când s-a născut, pentru că vedeau că era frumos copilul şi nu s-au lăsat înspăimântaţi de porunca împăratului. 24 Prin credinţă, Moise, când s-a făcut mare, n-a vrut să fie numit fiul fiicei lui Faraon, 25 ci a vrut mai bine să sufere împreună cu poporul lui Dumnezeu decât să se bucure de plăcerile de o clipă ale păcatului. 26 El socotea ocara lui Hristos ca o mai mare bogăţie decât comorile Egiptului, pentru că avea ochii pironiţi spre răsplătire. 27 Prin credinţă a părăsit el Egiptul fără să se teamă de mânia împăratului, pentru că a rămas neclintit, ca şi cum ar fi văzut pe Cel ce este nevăzut. 28 Prin credinţă a prăznuit el Paştele şi a făcut stropirea sângelui, pentru ca Nimicitorul celor întâi născuţi să nu se atingă de ei”.

 

Moise este cel de-al doilea exemplu major din acest capitol al credinței. Pasajul introduce și încheie viața lui Moise cu două acțiuni de sfidare a împăratului. Când s-a născut, părinții lui Moise l-au ascuns pentru că „nu s-au lăsat înspăimântați de porunca împăratului” (Evrei 11:23), iar Moise a părăsit Egiptul „fără să se teamă de mânia împăratului” (Evrei 11:27). Totuși, fapta cea mai însemnată a lui Moise a constat în refuzul său de a fi „numit fiul fiicei lui Faraon” (Evrei 11:24). Referirea la mama adoptivă a lui Moise ca fiind „fiica lui Faraon” sugerează că el a fost desemnat să fie următorul faraon. Dar Moise a fost dispus să lase în urmă perspectiva de a deveni conducătorul celei mai puternice națiuni din vremea aceea și, în schimb, să devină, practic, liderul unor refugiați-sclavi de curând eliberați.

 

4. Compară Evrei 11:24-27 cu Evrei 10:32-35. Care au fost asemănările dintre situația destinatarilor inițiali ai epistolei lui Pavel și experiența lui Moise?

 

Evrei 11:24-27

„24 Prin credinţă, Moise, când s-a făcut mare, n-a vrut să fie numit fiul fiicei lui Faraon, 25 ci a vrut mai bine să sufere împreună cu poporul lui Dumnezeu decât să se bucure de plăcerile de o clipă ale păcatului. 26 El socotea ocara lui Hristos ca o mai mare bogăţie decât comorile Egiptului, pentru că avea ochii pironiţi spre răsplătire. 27 Prin credinţă a părăsit el Egiptul fără să se teamă de mânia împăratului, pentru că a rămas neclintit, ca şi cum ar fi văzut pe Cel ce este nevăzut”.

 

Evrei 10:32-35

„32 Aduceţi-vă aminte de zilele de la început, când, după ce aţi fost luminaţi, aţi dus o mare luptă de suferinţe: 33 pe de o parte, eraţi puşi ca privelişte în mijlocul ocărilor şi necazurilor şi, pe de alta, v-aţi făcut părtaşi cu aceia care aveau aceeaşi soartă ca voi. 34 În adevăr, aţi avut milă de cei din temniţă şi aţi primit cu bucurie răpirea averilor voastre, ca unii care ştiţi că aveţi în ceruri o avuţie mai bună, care dăinuie. 35 Să nu vă părăsiţi dar încrederea voastră, pe care o aşteaptă o mare răsplătire!”

 

Măreția lui Moise a constat în faptul că a putut să vadă dincolo de promisiunile împăratului Egiptului și să privească la cele nevăzute, adică la promisiunile lui Dumnezeu. După cum se afirmă în Evrei, secretul a fost că Moise și-a ațintit privirea spre „răsplătire”, și nu spre bogățiile Egiptului. Răsplătirea despre care se vorbește aici este aceeași răsplată menționată în Evrei 10:35, pe care Dumnezeu a făgăduit-o tuturor celor care cred în El.

 

Cuvintele lui Pavel care descriu hotărârea lui Moise trebuie să fi răsunat ca un ecou în inimile evreilor cărora apostolul le-a adresat epistola. Ei înduraseră ocări și insulte din cauza credinței în Hristos și, de asemenea, fuseseră chinuiți și își pierduseră avuțiile (Evrei 10:32-34). Unii se aflau în închisoare (Evrei 13:3). În paralel, Moise a ales să sufere împreună cu poporul lui Dumnezeu, schimbând bogățiile Egiptului cu ocara pentru Numele lui Hristos, pentru că a crezut că răsplata lui Isus era mai mare decât tot ce i-ar fi putut oferi Egiptul.

 

Cu ce fel de lupte te-ai confruntat din cauza credinței tale? La ce a trebuit să renunți pentru ea? De ce, în final, merită să dai totul pentru răsplata credinței, chiar dacă nu o vezi acum?

 

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO