Conflict în Biserică

Totuși, fiindcă niciun om nu este perfect, au apărut probleme și în comunitatea credincioșilor de la început.

7. Ce au făcut unii credincioși din Iudeea pentru a contracara lucrarea lui Pavel cu creștinii neevrei din Antiohia? Faptele 15:1-5

Faptele 15:1-5
1 Câţiva oameni, veniţi din Iudeea, învăţau pe fraţi şi ziceau: „Dacă nu sunteţi tăiaţi împrejur după obiceiul lui Moise, nu puteţi fi mântuiţi.”
2 Pavel şi Barnaba au avut cu ei un viu schimb de vorbe şi păreri deosebite; şi fraţii au hotărât ca Pavel şi Barnaba şi câţiva dintre ei, să se suie la Ierusalim la apostoli şi prezbiteri, ca să-i întrebe asupra acestei neînţelegeri.
3 După ce au fost petrecuţi de biserică până afară din cetate, şi-au urmat drumul prin Fenicia şi Samaria, istorisind întoarcerea Neamurilor la Dumnezeu; şi au făcut o mare bucurie tuturor fraţilor.
4 Când au ajuns la Ierusalim, au fost primiţi de biserică, de apostoli şi de prezbiteri, şi au istorisit tot ce făcuse Dumnezeu prin ei.
5 Atunci unii din partida fariseilor, care crezuseră, s-au ridicat şi au zis că Neamurile trebuie să fie tăiate împrejur şi să li se ceară să păzească Legea lui Moise.

Nu toţi erau mulţumiţi de intrarea în biserică a credincioşilor dintre neamuri. Conflictul a fost iscat de condiţiile pentru intrarea neamurilor în biserică. Potrivit unora, credința în Isus nu era suficientă pentru a fi creştin; credința, susțineau ei, trebuia să fie însoțită de circumcizie și de ascultarea de legea lui Moise. Ca să fie creștini adevărați, afirmau ei, credincioşii dintre neamuri trebuiau să se circumcidă. (Ne putem face o idee despre separarea dintre evrei și ceilalţi, citind Faptele 10:1 – 11:18, unde este relatată experiența lui Petru cu Corneliu și, ulterior, reacția bisericii.)

Faptul că biserica din Ierusalim supraveghea, prin trimișii săi oficiali, lucrarea lui Filip cu samaritenii (Faptele 8:14) și lucrarea din Antiohia (Faptele 11:22) poate fi un indiciu că includerea neamurilor în comunitatea creștină era privită cu oarecare îngrijorare. Însă reacţia faţă de decizia lui Petru de a-l boteza pe Corneliu, un soldat roman necircumcis, ne arată clar că printre primii creştini existau neînţelegeri cu privire la problema neamurilor. Includerea ocazională a unui străin, precum Corneliu, probabil că i-a incomodat pe unii, însă eforturile intenţionate ale lui Pavel de a deschide larg porţile bisericii pentru primirea neamurilor doar pe baza credinţei în Isus au dus la încercări deliberate din partea unora de a pune piedici lucrării lui.
Deşi Conciliul din Ierusalim (Faptele 15) a susţinut, în final, poziţia lui Pavel în ceea ce priveşte problema circumciziei, împotrivirea faţă de lucrarea lui a continuat. După şapte ani, când a mers ultima dată la Ierusalim, mai erau încă mulţi care priveau lucrarea lui cu suspiciune. Chiar când a intrat în templu, Pavel a fost în pericol să-şi piardă viaţa atunci când iudeii din Asia au strigat: „Bărbaţi israeliţi, daţi ajutor! Iată omul care propovăduieşte pretutindeni şi în toată lumea împotriva norodului, împotriva Legii şi împotriva locaşului acestuia!” (Faptele 21:28; vezi şi 21:20,21)

Pune-te în locul acestor credincioşi iudei, care erau îngrijoraţi de învăţătura lui Pavel. Aveau dreptate? Unde ne pot duce ideile preconcepute și prejudecățile culturale (și chiar religioase)? Ce putem face pentru a evita greșelile făcute de ei, chiar dacă suntem bine intenționați?