Intervenţia lui Elihu

De la capitolul 26 la 31, Iov, eroul tragic al relatării, ţine o ultimă cuvântare, subliniind cu elocvenţă şi cu înflăcărare ideea pe care a susţinut-o de la bun început: Nu merit niciunul dintre toate aceste necazuri şi gata!

El îi reprezintă aici pe toţi cei care suferă fără să fi meritat acest lucru. Şi ne punem o întrebare, poate cea mai grea dintre toate: „De ce?” În unele cazuri, răspunsul este relativ simplu. Se întâmplă, într-adevăr, ca oamenii să intre singuri în necaz. Dar în majoritatea cazurilor, la fel ca în cazul lui Iov, explicaţia aceasta nu este valabilă şi întrebarea rămâne fără răspuns.

Spre finalul cuvântării sale, Iov arată că a trăit curat şi că n-a făcut nicio faptă care să justifice suferinţa prin care trecea. Capitolul 31 se încheie cu aceste cuvinte: „Sfârşitul cuvintelor lui Iov” (versetul 40).

Citeşte Iov 32:1-5. Ce se petrece aici şi din ce cauză se mânie Elihu pe Iov şi pe ceilalţi bărbaţi?

Iov 32:1-5
1. Aceşti trei oameni au încetat să mai răspundă lui Iov, pentru că el se socotea fără vină.
2. Atunci s-a aprins de mânie Elihu, fiul lui Baracheel din Buz, din familia lui Ram. El s-a aprins de mânie împotriva lui Iov, pentru că zicea că este fără vină înaintea lui Dumnezeu.
3. Şi s-a aprins de mânie împotriva celor trei prieteni ai lui, pentru că nu găseau nimic de răspuns şi totuşi osândeau pe Iov.
4. Fiindcă ei erau mai în vârstă decât el, Elihu aşteptase până în clipa aceasta, ca să vorbească lui Iov.
5. Dar, văzând că nu mai era niciun răspuns în gura acestor trei oameni, Elihu s-a aprins de mânie.

Este pentru prima oară când îl întâlnim pe Elihu în cartea lui Iov. Din moment ce nu este menţionat de la început alături de ceilalţi trei bărbaţi, deducem că a sosit mai târziu. Nu ştim când anume şi-a făcut intrarea în scenă, dar este clar că a participat la câteva cuvântări. Este clar, de asemenea, că nu a fost deloc satisfăcut de răspunsurile pe care le-a auzit, întrucât se repetă de patru ori în acest scurt pasaj că el „s-a aprins de mânie”, în următoarele şase capitole ale cărţii, asistăm la încercarea lui Elihu de a-şi prezenta cunoştinţele şi de a oferi o explicaţie la întrebările iscate de suferinţa lui Iov.

În Iov 32:2 se spune că Elihu s-a aprins de mânie împotriva lui Iov „pentru că zicea că este fără vină înaintea lui Dumnezeu” – o interpretare distorsionată a cuvintelor acestuia. Ce ne spune atitudinea lui despre precauţia de care ar trebui să dăm dovadă când interpretăm cuvintele altora? Cum putem interpreta cuvintele altora în cea mai bună lumină posibilă?

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO