Un gând de încheiere

Cercetătorii cărţii lui Iov care analizează în detaliu textul ebraic descoperă un fenomen interesant. Cuvintele soţiei lui Iov sunt traduse astfel: „Blestemă pe Dumnezeu şi mori!” (Iov 2:9). Iov 15 este tradus astfel: „Poate fiii mei au păcătuit şi L-au blestemat pe Dumnezeu în inimile lor” (NTR): Şi Iov 1:11 este redat astfel: „Dar ia întinde-Ţi mâna şi atinge-Te de tot ce are, şi sunt încredinţat că Te va blestema în faţă.” În fiecare caz însă, cuvântul tradus cu „a blestema” provine dintr-un termen care are sensul de „a binecuvânta”! El derivă din rădăcina brk şi apare pretutindeni în Biblie cu sensul de a „binecuvânta”. Aceeaşi rădăcină este utilizată în Geneza 1:22, unde se spune că Dumnezeu „a binecuvântat” vieţuitoarele din apă şi din aer, precum şi în Psalmii 66:8, în apelul: „Binecuvântaţi, popoare, pe Dumnezeul nostru!”

De ce oare acelaşi verb este tradus în unele locuri cu „a binecuvânta”, iar în alte locuri cu „a blestema”? De ce nu a folosit autorul un cuvânt uzual pentru „a blestema”? Cercetătorii consideră că Moise a ales să folosească verbul „a binecuvânta” ca eufemism, deoarece ideea de a scrie „a blestema” în dreptul lui Dumnezeu era ofensatoare pentru sensibilitatea lui religioasă (un caz similar se găseşte în 1 Împăraţi 21:10,13. Unde cuvântul tradus cu „a blestema” derivă din brk, „a binecuvânta”).

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO