Ascultător până la moarte

Până aici avem două concluzii: „În toate acestea, Iov n-a păcătuit deloc şi n-a vorbit nimic necuviincios împotriva lui Dumnezeu” (Iov 1:22) şi „În toate acestea, Iov n-a păcătuit deloc cu buzele lui” (Iov 2:10). În ambele situaţii dificile, Iov I-a rămas credincios Domnului. Ambele texte subliniază că el n-a păcătuit nici cu fapta, nici cu vorba.

Dar nu afirmă că Iov n-ar fi fost păcătos şi nici n-ar putea afirma aşa ceva, întrucât Biblia declară că toţi oamenii sunt păcătoşi: „Dacă zicem că n-am păcătuit, Îl facem mincinos şi Cuvântul Lui nu este în noi” (1 Ioan 1:10). Dacă eşti „fără prihană şi curat la suflet”, dacă te temi de Dumnezeu şi te abaţi de la rău, nu înseamnă că eşti fără păcat. Iov era un om ca toţi oamenii: s-a născut în păcat şi avea nevoie de un Mântuitor.

Totuşi el I-a rămas credincios Domnului în pofida tuturor necazurilor îndurate. În privinţa aceasta, Iov ar putea fi privit ca un simbol al lui Isus, fiindcă, atunci când a fost asaltat de încercări şi ispite, n-a cedat, n-a căzut în păcat şi a respins astfel acuzaţiile aduse de Satana lui Dumnezeu. Desigur, ceea ce a făcut Hristos a avut urmări mai ample, mai grandioase şi mai semnificative decât ceea ce a făcut Iov. Însă paralela rămâne valabilă.

Citeşte Matei 4:1-11. Ce asemănări există între experienţa lui Iov şi ispitirea lui Isus?

Matei 4:1-11
1. Atunci Isus a fost dus de Duhul în pustiu, ca să fie ispitit de diavolul.
2. Acolo a postit patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi; la urmă a flămânzit.
3. Ispititorul s-a apropiat de El şi I-a zis: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, porunceşte ca pietrele acestea să se facă pâini.”
4. Drept răspuns, Isus i-a zis: „Este scris: „Omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.”
5. Atunci diavolul L-a dus în sfânta cetate, L-a pus pe streaşina Templului
6. şi I-a zis: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos; căci este scris: „El va porunci îngerilor Săi să vegheze asupra Ta; şi ei Te vor lua pe mâini, ca nu cumva să Te loveşti cu piciorul de vreo piatră.”
7. „De asemenea este scris”, a zis Isus: „Să nu ispiteşti pe Domnul Dumnezeul tău.”
8. Diavolul L-a dus apoi pe un munte foarte înalt, I-a arătat toate împărăţiile lumii şi strălucirea lor şi I-a zis:
9. „Toate aceste lucruri Ţi le voi da Ţie, dacă Te vei arunca cu faţa la pământ şi Te vei închina mie.”
10. „Pleacă, Satano”, i-a răspuns Isus. „Căci este scris: „Domnului Dumnezeului tău să te închini şi numai Lui să-I slujeşti.”
11. Atunci diavolul L-a lăsat. Şi deodată au venit la Isus nişte îngeri şi au început să-I slujească.

Cu toate că Se afla într-un mediu ostil şi era slăbit fizic din cauza lipsei de hrană, Isus, în trup omenesc, „într-o fire asemănătoare cu a păcatului” (Romani 8:3), n-a făcut ce L-a îndemnat Satana să facă, după cum n-a făcut nici Iov. De asemenea, după ce Isus a ţinut piept ispitirii, „Diavolul L-a lăsat” (Matei 4:11; vezi şi Iacov 4:7); la fel, după ce Iov rămâne credincios, Satana dispare din scenă.

Însă ispitirea din pustie a fost pentru Isus doar începutul. Adevăratul test avea să vină la cruce, dar şi acolo, în ciuda asaltului Diavolului (mai dur decât asaltul suferit de Iov), El avea să rămână credincios, chiar până la moarte.

Citeşte Filipeni 2:5-8. Ce speranţă ne dă faptul că Hristos a ascultat până la moarte şi cum ar trebui să trăim când ştim despre ascultarea Sa?

Filipeni 2:5-8
5. Să aveţi în voi gândul acesta care era şi în Hristos Isus:
6. El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuşi n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu,
7. ci S-a dezbrăcat pe Sine însuşi şi a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor.
8. La înfăţişare a fost găsit ca un om, S-a smerit şi S-a făcut ascultător până la moarte, şi încă moarte de cruce.

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO