Scopul Sabatului

„În zilele lui Hristos, Sabatul devenise atât de pervertit, încât păzirea lui reflecta mai degrabă caracterul oamenilor egoişti şi despotici decât caracterul Părintelui ceresc iubitor.” – Ellen G. White, Viaţa lui Iisus, p. 238 (284)

Interdicţiile rigide legate de păzirea Sabatului făceau să fie uitat adevăratul lui scop. De fapt, Sabatul ne-a fost dat ca să fie o zi de odihnă de la munca noastră, o zi de închinare şi de părtăşie cu ceilalţi credincioşi, altfel decât în restul săptămânii, o zi în care copiii să ştie că părinţii lor pot să fie împreună cu ei mai mult timp decât în celelalte zile, o zi de bucurie specială, contemplând ce a făcut pentru noi Creatorul şi Răscumpărătorul nostru.

Compară Matei 12:3-8 cu 1 Samuel 21:1-6. Care este principiul evidenţiat de Isus?

Matei 12:3-8
3. Dar Isus le-a răspuns: „Oare n-aţi citit ce a făcut David, când a flămânzit el şi cei ce erau împreună cu el?
4. Cum a intrat în Casa lui Dumnezeu şi a mâncat pâinile pentru punerea înaintea Domnului, pe care nu-i era îngăduit să le mănânce nici lui, nici celor ce erau cu el, ci numai preoţilor?
5. Sau n-aţi citit în Lege că, în zilele de Sabat, preoţii calcă Sabatul în Templu, şi totuşi sunt nevinovaţi?
6. Dar Eu vă spun că aici este Unul mai mare decât Templul.
7. Dacă aţi fi ştiut ce înseamnă: „Milă voiesc, iar nu jertfe!”, n-aţi fi osândit pe nişte nevinovaţi.
8. Căci Fiul omului este Domn şi al Sabatului.”

1 Samuel 21:1-6
1. David s-a dus la Nob, la preotul Ahimelec, care a alergat speriat înaintea lui şi i-a zis: „Pentru ce eşti singur şi nu este nimeni cu tine?”
2. David a răspuns preotului Ahimelec: „Împăratul mi-a dat o poruncă şi mi-a zis: „Nimeni să nu ştie nimic de pricina pentru care te trimit şi de porunca pe care ţi-am dat-o.” Am hotărât un loc de întâlnire cu oamenii mei.
3. Acum ce ai la îndemână? Dă-mi cinci pâini sau ce se va găsi.”
4. Preotul a răspuns lui David: „N-am pâine obişnuită la îndemână, ci numai pâine sfinţită, doar dacă oamenii tăi s-au ferit de împreunarea cu femei!”
5. David a răspuns preotului: „Ne-am ferit de împreunarea cu femei de trei zile de când am plecat, şi toţi oamenii mei sunt curaţi; de altfel, dacă aceasta este o faptă necurată, va fi sfinţită negreşit azi de acela care o va face.”
6. Atunci preotul i-a dat pâinea sfinţită, căci nu era acolo altă pâine decât pâinea pentru punerea înainte, care fusese luată dinaintea Domnului, ca să fie înlocuită cu pâine caldă, în clipa când luaseră pe cealaltă.

Isus avea să repete mai târziu această mustrare într-o manieră mult mai categorică (vezi Matei 23:23,24) pentru a le atrage atenţia la ceea ce este cu adevărat important. El le aminteşte de istoria care le era atât de cunoscută, a lui David, care, pe când era fugar, a luat din pâinea de la sanctuar din care nu aveau voie să mănânce decât preoţii. Aşa cum grija faţă de o nevoie umană stringentă, pe care o aveau David şi însoţitorii lui, nu a impietat cu nimic ritualul de la sanctuar, tot aşa grija faţă de aceeaşi nevoie a ucenicilor nu încălca în vreun fel porunca divină referitoare la respectarea Sabatului.

Isus menţionează, de asemenea, faptul că preoţii lucrau în templu în ziua de Sabat, arătând că slujirea lor era permisă în ziua Sabatului. În acelaşi fel, le era permis şi ucenicilor să-şi astâmpere foamea, deoarece El era autoritatea care îi considera nevinovaţi, ca şi pe slujitorii de la templu.

Nimic din ce a spus Isus aici sau în altă parte cu privire la păzirea Sabatului nu a micşorat porunca divină de a-l păzi. El a încercat să-i elibereze pe oameni de regulile lipsite de sens care îi împiedicau să vadă ce înseamnă Sabatul cu adevărat – o expresie a odihnei pe care o avem în Domnul Hristos, Creatorul şi Răscumpărătorul nostru.

Cum se reflectă caracterul lui Dumnezeu în modul tău de a păzi Sabatul? Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO