Samuel

Cum este dezvăluită realitatea conflictului dintre bine şi rău în aceste versete sumbre?

1 Samuel 2:12-25
12. Fiii lui Eli erau nişte oameni răi. Nu cunoşteau pe Domnul.
13. Şi iată care era felul de purtate al acestor preoţi faţă de popor: Când aducea cineva o jertfă, venea sluga preotului în clipa când se fierbea carnea, ţinând în mână o furculiţă cu trei coarne,
14. o vâra în cazan, în căldare, în tigaie sau în oală; şi tot ce apuca cu furculiţa lua preotul pentru el. Aşa făceau ei tuturor acelora din Israel care veneau la Silo.
15. Chiar înainte de a arde grăsimea, venea sluga preotului şi zicea celui ce aducea jertfa: „Dă pentru preot carnea de fript; el nu va lua de la tine carne fiartă, ci vrea carne crudă.”
16. Şi dacă omul zicea: „După ce se va arde grăsimea, vei lua ce-ţi va plăcea”, sluga răspundea: „Nu! Dă-mi acum, căci altfel iau cu sila.”
17. Tinerii aceştia se făceau vinovaţi înaintea Domnului de un foarte mare păcat, pentru că nesocoteau darurile Domnului.
18. Samuel făcea slujba înaintea Domnului; şi copilul acesta era îmbrăcat cu un efod de in.
19. Mama sa îi făcea pe fiecare an o mantie mică şi i-o aducea când se suia cu bărbatul ei ca să aducă jertfa din fiecare an.
20. Eli a binecuvântat pe Elcana şi pe nevasta sa şi a zis: „Să dea Domnul să ai copii din femeia aceasta, care să înlocuiască pe acela pe care l-a împrumutat ea Domnului!” Şi s-au întors acasă.
21. Când a cercetat Domnul pe Ana, ea a rămas însărcinată şi a născut trei fii şi două fiice. Şi tânărul Samuel creştea înaintea Domnului.
22. Eli era foarte bătrân şi a aflat cum se purtau fiii lui cu tot Israelul; a aflat şi că se culcau cu femeile care slujeau afară la uşa Cortului întâlnirii.
23. El le-a zis: „Pentru ce faceţi astfel de lucruri? Căci aflu de la tot poporul despre faptele voastre rele.
24. Nu, copii, ce aud spunându-se despre voi nu este bine; voi faceţi pe poporul Domnului să păcătuiască.
25. Dacă un om păcătuieşte împotriva altui om, îl va judeca Dumnezeu; dar dacă păcătuieşte împotriva Domnului, cine se va ruga pentru el?” Totuşi ei n-au ascultat de glasul tatălui lor, căci Domnul voia să-i omoare.

„Dar, cu toate că fusese chemat să cârmuiască întregul popor, el nu îşi cârmuia propria familie. Eli era un tată îngăduitor. Întrucât îi plăceau liniştea şi pacea, nu-şi folosea autoritatea pentru a înfrânge relele deprinderi şi pasiuni ale copiilor săi. În loc să-i judece sau să-i pedepsească, el se supunea voinţei lor si-i lăsa să umble pe căile lor.” – Ellen G. White, Patriarhi şi profeţi, Editura Viată şi Sănătate, ed. 2006, p.587 (în orig., p. 575)

Textul ni-l prezintă pe micul Samuel în contrast cu fiii lui Eli: el „creştea mereu şi era plăcut Domnului şi oamenilor” (1 Samuel 2:26), asemenea lui Isus (vezi Luca 2:52). Când s-a făcut mare, el a devenit un conducător puternic şi credincios: „Tot Israelul, de la Dan până la Beer-Şeba, a cunoscut că Domnul pusese pe Samuel proroc al Domnului” (1 Samuel 3:20). Dar chemarea lui Samuel la slujba de profet a fost făcută în vremuri grele. În lupta împotriva filistenilor, cei doi fii ai lui Eli au fost ucişi, chivotul Domnului a fost capturat, iar Eli, când a primit vestea, a murit pe lot (1 Samuel 4:14-18).

Din nefericire, Samuel a avut o experienţă asemănătoare cu cea a lui Eli: nici fiii lui nu i-au călcat pe urme în ce priveşte cinstea şi credincioşia (vezi 1 Samuel 8:1-7).

1 Samuel 8:1-7
1. Când a îmbătrânit Samuel, a pus pe fiii săi judecători peste Israel.
2. Fiul său întâi născut se numea Ioel, şi al doilea Abia; ei erau judecători la Beer-Şeba.
3. Fiii lui Samuel n-au călcat pe urmele lui; ci se dădeau la lăcomie, luau mită şi călcau dreptatea.
4. Toţi bătrânii lui Israel s-au strâns şi au venit la Samuel, la Rama.
5. Ei au zis: „Iată că tu eşti bătrân, şi copiii tăi nu calcă pe urmele tale; acum pune un împărat peste noi să ne judece, cum au toate neamurile.”
6. Samuel n-a văzut cu plăcere faptul că ziceau: „Dă-ne un împărat ca să ne judece.” Şi Samuel s-a rugat Domnului.
7. Domnul a zis lui Samuel: „Ascultă glasul poporului în tot ce-ţi va spune; căci nu pe tine te leapădă, ci pe Mine Mă leapădă, ca să nu mai domnesc peste ei.

Viaţa lui Samuel a marcat un punct de tranziţie în istoria poporului lui Dumnezeu. El a fost ultimul judecător şi a fost un personaj-cheie în derularea marii lupte. Influenţa lui stabilă a fost un punct de reper pentru popor într-o perioadă critică. Ce trist că fiii lui nu i-au imitat exemplul! Totuşi Dumnezeu nu este legat de o anumită familie. În urma apostaziei fiilor lui Samuel, bătrânii lui Israel au cerut un împărat – decizie care, aşa cum avea să se dovedească peste secole, nu a fost dintre cele mai bune.

Indiferent de deciziile pe care le iau membrii familiei noastre, să nu uităm că ni se va cere personal socoteală cui i-am slujit în viaţă. Ce anume nu trebuie să uităm când constatăm că am făcut greşeli în educarea copiilor noştri? Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO