Ieremia în timpul lui Zedechia

Zedechia, al cărui nume înseamnă „neprihănirea lui Yahweh”, a fost ultimul rege al lui Iuda înainte de distrugerea Ierusalimului de către babilonieni, în anul 586 î.Hr. Iniţial, el a părut dispus să asculte cuvintele lui Ieremia şi să se supună babilonienilor. Însă, din păcate, nu şi-a păstrat atitudinea aceasta

Ce speranțe deșarte nutrea regele Zedechia și ce avertizare i-a dat Domnul prin Ieremia?

Ieremia 37:1-10
1. În locul lui Ieconia, fiul lui Ioiachim, a început să domnească Zedechia, fiul lui Iosia. El a fost pus împărat în ţara lui Iuda de Nebucadneţar, împăratul Babilonului.
2. Dar nici el, nici slujitorii lui, nici poporul din ţară n-au ascultat cuvintele pe care le-a rostit Domnul prin prorocul Ieremia.
3. Împăratul Zedechia a trimis pe Iucal, fiul lui Şelemia, şi pe Ţefania, fiul lui Maaseia, preotul, la prorocul Ieremia să-i spună: „Mijloceşte pentru noi la Domnul Dumnezeul nostru.”
4. Pe atunci Ieremia umbla slobod prin popor: nu-l aruncaseră încă în temniţă.
5. Oastea lui faraon ieşise din Egipt; şi haldeii care împresurau Ierusalimul, când auziseră vestea aceasta, plecaseră din Ierusalim.
6. Atunci cuvântul Domnului a vorbit prorocului Ieremia astfel:
7. Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul lui Israel: „Iată ce să spuneţi împăratului lui Iuda care v-a trimis la Mine să Mă întrebaţi: „Iată că oastea lui faraon care pornise să vă ajute se întoarce în ţara ei, în Egipt;
8. iar haldeii se vor întoarce, vor bate iarăşi cetatea aceasta, o vor lua şi o vor arde cu foc.”
9. Aşa vorbeşte Domnul: „Nu vă înşelaţi zicând: „Haldeii se vor depărta de la noi!”, căci nu se vor depărta!
10. Şi chiar dacă aţi bate toată oastea haldeilor care se războiesc cu voi, chiar dacă n-ar mai rămâne din ei decât vreo câţiva oameni răniţi, tot s-ar ridica fiecare din cortul lui şi ar arde cetatea aceasta cu foc.”

La presiunile făcute de supuşii săi (de nobili cel mai probabil), Zedechia a ignorat avertizările lui Ieremia și a încheiat o alianță cu Egiptul, în speranța că îi va ține la distanță pe babilonieni (vezi Ezechiel 17:15-18). Totuși, așa cum a fost avertizat, scăparea nu a venit de la egipteni.

Ezechiel 17:15-18
15. Dar el s-a răsculat împotriva lui şi a trimis soli în Egipt ca să-i dea cai şi un mare număr de oameni. Cel ce a făcut asemenea lucruri va izbuti el oare, va scăpa el oare? Cum să mai scape, dacă a rupt legământul?
16. Pe viaţa Mea, zice Domnul Dumnezeu, că în ţara împăratului care l-a pus să domnească, faţă de care şi-a călcat jurământul şi al cărui legământ l-a rupt, lângă el, în mijlocul Babilonului va muri!
17. Aşa că nici faraon nu va veni cu o oaste mare şi popor mult să-l ajute în război, când se vor ridica întărituri şi se vor face şanţuri pentru nimicirea multor suflete.
18. El a nesocotit jurământul, până într-atât că a rupt legământul, ba încă şi-a dat mâna şi a făcut toate aceste lucruri; nu va scăpa!”

Ce au insinuat căpeteniile despre Ieremia și ce i-au făcut profetului ca urmare a faptului că a vestit poporului mesajul de la Dumnezeu?

Ieremia 38:1-6
1. Şefatia, fiul lui Matan, Ghedalia, fiul lui Paşhur, Iucal, fiul lui Şelemia, şi Paşhur, fiul lui Malchia, au auzit cuvintele pe care le spunea Ieremia întregului popor zicând:
2. Aşa vorbeşte Domnul: „Cine va rămâne în cetatea aceasta va muri ucis de sabie, de foamete sau de ciumă; dar cine va ieşi şi se va duce la haldei va scăpa cu viaţă, va avea ca pradă viaţa lui şi va trăi.”
3. Aşa vorbeşte Domnul: „Cetatea aceasta va fi dată în mâna oştirii împăratului Babilonului, şi o va lua!”
4. Atunci căpeteniile au zis împăratului: „Omul acesta ar trebui omorât! Căci înmoaie inima oamenilor de război care au mai rămas în cetatea aceasta şi a întregului popor ţinându-le asemenea cuvântări; omul acesta nu urmăreşte binele poporului acestuia şi nu-i vrea decât nenorocirea.”
5. Împăratul Zedechia a răspuns: „Iată-l că este în mâinile voastre; căci împăratul nu poate nimic împotriva voastră!”
6. Atunci ei au luat pe Ieremia şi l-au aruncat în groapa lui Malchia, fiul împăratului, care se afla în curtea temniţei şi au coborât în ea pe Ieremia cu funii. În groapă nu era apă, dar era noroi; şi Ieremia s-a afundat în noroi.

Sărmanul Ieremia a fost nevoit să îndure iarăşi mânia compatrioţilor lui, confirmând ce avea să spună Isus mai târziu despre faptul că „un proroc nu este dispreţuit decât în patria lui, între rudele lui şi în casa lui” (Marcu 6:4)!

Cât de greu trebuie să-i fi fost profetului din cauza acuzaţiei că ar fi slăbit moralul poporului! De câţiva ani buni, mersese din loc în loc şi le spusese oamenilor că eforturile de a li se împotrivi babilonienilor erau zadarnice, că nu-i puteau înfrânge, că până şi Domnul era împotriva lor. Iar acum, când duşmanul era la porţi, ei doreau să-l reducă la tăcere pe profet. Erau prea împietriţi în păcat ca să mai audă glasul Domnului.

De ce oamenii care trăiesc în păcat nutresc speranțe deșarte și nu sunt dispuși să accepte soluția care li se oferă? Cum se explică faptul că cei care încearcă să-i ajute sunt acuzați că le vor răul? Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO