Asediul Ierusalimului a început în forţă în ianuarie 588 î.Hr. şi a durat până la sfârşitul verii anului 586 î.Hr. Ierusalimul a reuşit să reziste mai bine de doi ani, până când cuvintele profetice ale lui Ieremia s-au împlinit şi oştile babiloniene au străpuns zidul şi au distrus cetatea. Foametea era atât de mare în cetate, încât ostaşii şi-au pierdut puterea şi nu au mai putut face faţă. Regele Zedechia a fugit împreună cu familia lui, dar efortul a fost fără rost. A fost prins şi dus la Nebucadneţar care a poruncit ca fiii regelui Zedechia să fie ucişi în faţa tatălui lor. O mare parte din această istorie este consemnată în Ieremia 39:1-10.

Ieremia 39:1-10.
1. Ierusalimul a fost luat. În al nouălea an al lui Zedechia, împăratul lui Iuda, în luna a zecea, a venit Nebucadneţar, împăratul Babilonului, cu toată oştirea lui înaintea Ierusalimului şi l-a împresurat;
2. iar în anul al unsprezecelea al lui Zedechia, în ziua a noua a lunii a patra, au pătruns în cetate.
3. Atunci au înaintat toate căpeteniile împăratului Babilonului şi au cuprins poarta de la mijloc. Erau: Nergal-Şareţer, Samgar-Nebu, Sarsechim, căpetenia famenilor-dregători, Nergal-Şareţer, căpetenia magilor, şi toate celelalte căpetenii ale împăratului Babilonului.
4. Zedechia, împăratul lui Iuda, şi toţi oamenii de război, cum i-au văzut, au fugit şi au ieşit noaptea din cetate pe drumul grădinii împăratului, pe poarta dintre cele două ziduri, şi au apucat pe drumul câmpiei.
5. Dar oastea haldeilor i-a urmărit şi a ajuns pe Zedechia în câmpiile Ierihonului. L-au luat şi l-au dus la Nebucadneţar, împăratul Babilonului, la Ribla, în ţara Hamatului; el a dat o hotărâre împotriva lui.
6. Împăratul Babilonului a pus să înjunghie la Ribla pe fiii lui Zedechia înaintea lui, împreună cu toţi mai marii lui Iuda.
7. Apoi a pus să scoată ochii lui Zedechia şi a pus să-l lege cu lanţuri de aramă ca să-l ducă la Babilon.
8. Haldeii au ars cu foc casa împăratului şi casele poporului şi au dărâmat zidurile Ierusalimului.
9. Nebuzaradan, căpetenia străjerilor, a luat robi la Babilon pe aceia din popor care rămăseseră în cetate, pe cei ce se supuseseră lui şi pe rămăşiţa poporului.
10. Dar Nebuzaradan, căpetenia străjerilor, a lăsat în ţara lui Iuda pe unii din cei mai săraci din popor, pe cei ce n-aveau nimic; şi le-a dat atunci vii şi ogoare.

Cum i-a confirmat Nebuzaradan lui Ieremia cauza distrugerii Ierusalimului?

Ieremia 40:1-6
1. Iată cuvântul spus lui Ieremia din partea Domnului, după ce Nebuzaradan, căpetenia străjerilor, i-a dat drumul din Rama. Când a trimis să-l aducă, Ieremia era încă legat cu lanţuri împreună cu toţi prinşii de război din Ierusalim şi din Iuda care aveau să fie duşi în Babilon.
2. Căpetenia străjerilor a trimis să aducă pe Ieremia şi i-a zis: „Domnul Dumnezeul tău a vestit mai dinainte aceste nenorociri împotriva locului acestuia;
3. Domnul a adus şi a împlinit ce spusese; şi lucrurile acestea vi s-au întâmplat pentru că aţi păcătuit împotriva Domnului şi n-aţi ascultat glasul Lui.
4. Acum, iată, te izbăvesc astăzi din lanţurile pe care le ai la mâini; dacă vrei să vii cu mine la Babilon, vino, şi voi îngriji de tine. Dar, dacă nu-ţi place să vii cu mine la Babilon, nu veni. Iată, toată ţara este înaintea ta, du-te unde vei crede şi unde-ţi place să te duci!”
5. Însă fiindcă el zăbovea să răspundă: „Întoarce-te”, a adăugat el, „la Ghedalia, fiul lui Ahicam, fiul lui Şafan, pe care l-a pus împăratul Babilonului peste cetăţile lui Iuda şi rămâi cu el în mijlocul poporului; sau du-te oriunde vei vrea să te duci!” Căpetenia străjerilor i-a dat merinde şi daruri şi i-a dat drumul.
6. Ieremia s-a dus la Ghedalia, fiul lui Ahicam, la Miţpa şi a rămas cu el în mijlocul poporului care rămăsese în ţară.

Ce interesant că Nebuzaradan, un păgân, a înţeles situaţia cu mult mai bine decât locuitorii din Iuda! Este clar că babilonienii ştiau câte ceva despre Ieremia şi despre activitatea lui şi l-au tratat altfel decât erau trataţi în mod obişnuit prizonierii de război (vezi, de exemplu, ce i-au făcut lui Zedechia – Ieremia 39:11,12 – Nebucadneţar, împăratul Babilonului, dăduse porunca următoare cu privire la Ieremia prin Nebuzaradan, căpetenia străjerilor: „Ia-l, poartă grijă de el şi nu-i face niciun rău, ci fă-i ce-ţi va cere!”). Textul nu precizează de ce a pus Nebuzaradan distrugerea Ierusalimului pe seama Domnului, ca pedeapsă pentru păcatele poporului, şi nu pe seama superiorităţii zeilor lui.

Ieremia a fost pus în faţa unei alegeri: să meargă împreună cu prinşii de război la Babilon sau să rămână în ţară. Nicio variantă nu suna atrăgător în condiţiile acelea. Pe de altă parte, atât prinşii de război, cât şi cei rămaşi în ţară aveau nevoie de slujirea lui, de ajutorul şi de cuvintele lui de încurajare. A ales în final să rămână (vezi Ieremia 40:6 -Ieremia s-a dus la Ghedalia, fiul lui Ahicam, la Miţpa şi a rămas cu el în mijlocul poporului care rămăsese în ţară.).

Dacă ai anticipat eșecul unui proiect, ce poți face după ce acesta s-a produs? Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO