Viziunea primită de Petru

Petru şi-a schimbat atitudinea faţă de neamuri înainte să intre în contact cu Corneliu, schimbare de a cărei necesitate ceilalţi credincioşi iudei nu erau conştienţi [vezi Faptele 10:44,45). Ce anume a produs această schimbare în Petru?

De ce a fost nevoie ca Dumnezeu să-i dea lui Petru o asemenea viziune? Care a fost efectul?

Faptele 10:9-22
9. A doua zi, când erau pe drum şi se apropiau de cetate, Petru s-a suit să se roage pe acoperişul casei, pe la ceasul al şaselea.
10. L-a ajuns foamea şi a vrut să mănânce. Pe când îi pregăteau mâncarea, a căzut într-o răpire sufletească.
11. A văzut cerul deschis şi un vas ca o faţă de masă mare, legată cu cele patru colţuri, coborându-se şi slobozindu-se în jos pe pământ.
12. În ea se aflau tot felul de dobitoace cu patru picioare şi târâtoare de pe pământ şi păsările cerului.
13. Şi un glas i-a zis: „Petre, scoală-te, taie şi mănâncă.”
14. „Nicidecum, Doamne”, a răspuns Petru. „Căci niciodată n-am mâncat ceva spurcat sau necurat.”
15. Şi glasul i-a zis iarăşi a doua oară: „Ce a curăţat Dumnezeu, să nu numeşti spurcat.”
16. Lucrul acesta s-a făcut de trei ori, şi îndată după aceea vasul a fost ridicat iarăşi la cer.
17. Pe când Petru nu ştia ce să creadă despre înţelesul vedeniei pe care o avusese, iată că, oamenii trimişi de Corneliu, întrebând de casa lui Simon, au stat la poartă
18. şi au întrebat cu glas tare dacă Simon, zis şi Petru, găzduieşte acolo.
19. Şi, pe când se gândea Petru la vedenia aceea, Duhul i-a zis: „Iată că te caută trei oameni;
20. scoală-te, coboară-te şi du-te cu ei fără şovăire, căci Eu i-am trimis.”
21. Petru deci s-a coborât şi a zis oamenilor acelora: „Eu sunt acela pe care-l căutaţi; ce pricină vă aduce?”
22. Ei au răspuns: „Sutaşul Corneliu, om drept şi temător de Dumnezeu şi vorbit de bine de tot neamul iudeilor, a fost înştiinţat de Dumnezeu, printr-un înger sfânt, să te cheme în casa lui şi să audă cuvintele pe care i le vei spune.”

Faptele 11:1-10
1. Apostolii şi fraţii care erau în Iudeea, au auzit că şi Neamurile au primit Cuvântul lui Dumnezeu.
2. Şi, când s-a suit Petru la Ierusalim, îl mustrau cei tăiaţi împrejur
3. şi ziceau: „Ai intrat în casă la nişte oameni netăiaţi împrejur şi ai mâncat cu ei.”
4. Petru a început să le spună pe rând cele întâmplate. El a zis:
5. „Eram în cetatea Iope; şi, pe când mă rugam, am căzut într-o răpire sufletească şi am avut o vedenie: un vas ca o faţă de masă mare, legată cu cele patru colţuri, se cobora din cer şi a venit până la mine.
6. Când m-am uitat în ea, am văzut dobitoacele cu patru picioare de pe pământ, fiarele, târâtoarele şi păsările cerului.
7. Şi am auzit un glas care mi-a zis: „Petre, scoală-te, taie şi mănâncă.”
8. Dar eu am răspuns: „Nicidecum, Doamne, căci nimic spurcat sau necurat n-a intrat vreodată în gura mea.”
9. Şi glasul mi-a zis a doua oară din cer: „Ce a curăţat Dumnezeu, să nu numeşti spurcat.”
10. Lucrul acesta s-a făcut de trei ori; apoi toate au fost ridicate iarăşi în cer.

Convertirea lui Corneliu şi rolul lui Petru, care a dat mărturie, au fost atât de importante pentru misiunea bisericii, încât Dumnezeu a comunicat în mod supranatural atât cu misionarul, cât şi cu cel care avea să-l cheme: a trimis un înger la Corneliu, iar lui Petru i-a dat o viziune.

De asemenea, să nu pierdem din vedere un detaliu: Petru a găzduit în lope la un tăbăcar (Faptele 9:43; 10:6,32). Iudeii aveau repulsie faţă de tăbăcari, deoarece aceştia se atingeau de animale moarte şi excreţii de animale în procesul de prelucrare a pieilor.

Faptele 10:6,32
6. El găzduieşte la un om numit Simon tăbăcarul, a cărui casă este lângă mare: acela îţi va spune ce trebuie să faci.”
32. Trimite, dar, la Iope şi cheamă pe Simon, zis şi Petru; el găzduieşte în casa lui Simon tăbăcarul, lângă mare; când va veni el, îţi va vorbi.”

Înainte de a avea viziunea, unele dintre atitudinile lui Petru erau contrare Evangheliei. Atât el, cât şi familia lui Corneliu aveau nevoie să renunţe la o parte din bagajul lor cultural. Toţi oamenii, reprezentaţi în viziunea lui Petru de „tot felul de dobitoace [animale]”, sunt copiii lui Dumnezeu.

Chemarea lui Petru de a-i da mărturie lui Corneliu ne lasă să înţelegem că, deşi toţi oamenii sunt acceptaţi de Dumnezeu, nu toate religiile sunt acceptate. Corneliu era deja un om pios, ca aproape orice om din societatea antică. Ca soldat, era probabil familiarizat cu închinarea la zeul războiului, iar ca ofiţer, participase probabil la închinarea adusă împăratului ca zeu. Dar aceste lucruri nu erau acceptate de Dumnezeu.

Avem aici o lecţie pentru aceia care se apropie de religiile necreştine, pornind de la premisa egalităţii acestora cu creştinismul. Atitudinea lor, chiar dacă în unele cazuri este motivată de intenţii bune, duce la diluarea unicităţii şi scopului adevărurilor biblice.

Cum arătăm respect faţă de oamenii cu a căror credinţă nu suntem de acord? Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO