Lucrători necredincioşi

Pilda vierilor (Luca 20:9-19) ne dă o lecţie despre istoria răscumpărării. În centrul acestei istorii se află Dumnezeu şi dragostea Sa neîntreruptă pentru păcătoşi. Deşi a fost adresată în mod special conducătorilor iudei din vremea Sa („pricepuseră că Isus spusese pilda aceasta împotriva lor” [vers. 19]), ea se aplică şi altora, care, indiferent de epocă sau de biserică, au beneficiat din belşug de dragostea lui Dumnezeu şi de încrederea Sa. De aceea, El este îndreptăţit să aştepte roade pe măsură de la cei cărora le-a încredinţat asemenea responsabilităţi.

Citeşte Luca 20:9-19. Cine crezi că se află în zilele noastre, în pericolul de a face aceleaşi greşeli ca personajele din această parabolă? De ce?

Luca 20:9-19
9. Apoi a început să spună norodului pilda aceasta: „Un om a sădit o vie, a arendat-o unor vieri şi a plecat într-o altă ţară, pentru o vreme îndelungată.
10. La vremea roadelor, a trimis la vieri un rob, ca să-i dea partea lui din rodul viei. Vierii l-au bătut şi l-au trimis înapoi cu mâinile goale.
11. A mai trimis un alt rob; ei l-au bătut şi pe acela, l-au batjocorit şi l-au trimis înapoi cu mâinile goale.
12. A mai trimis un al treilea rob; ei l-au rănit şi pe acela şi l-au scos afară.
13. Stăpânul viei a zis: „Ce să fac? Am să trimit pe fiul meu preaiubit; poate că îl vor primi cu cinste.”
14. Dar vierii, când l-au văzut, s-au sfătuit între ei şi au zis: „Iată moştenitorul; veniţi să-l ucidem, ca moştenirea să fie a noastră.”
15. Şi l-au scos afară din vie şi l-au omorât. Acum, ce le va face stăpânul viei?
16. Va veni, va pierde pe vierii aceia, şi via o va da altora.” Când au auzit ei cuvintele acestea, au zis: „Nicidecum!”
17. Dar Isus i-a privit drept în faţă şi a zis: „Ce înseamnă cuvintele acestea care au fost scrise: „Piatra pe care au lepădat-o zidarii a ajuns să fie pusă în capul unghiului”?
18. Oricine va cădea peste piatra aceasta va fi zdrobit de ea: şi pe acela peste care va cădea ea, îl va spulbera”.
19. Preoţii cei mai de seamă şi cărturarii căutau să pună mâna pe El chiar în ceasul acela, dar se temeau de norod. Pricepuseră că Isus spusese pilda aceasta împotriva lor.

În loc să-I aducă lui Dumnezeu în dar roadele iubirii şi ale credincioşiei lor, îngrijitorii viei Sale L-au lepădat şi I-au înşelat aşteptările. Cu toate acestea, Dumnezeu, Stăpânul viei, a trimis la ei rob după rob (vers. 10-12), profet după profet (Ieremia 35:15), ca semn al iubirii Sale statornice, din dorinţa de a-i convinge de responsabilitatea lor. Însă fiecare profet a devenit victima respingerii: „Pe care din proroci nu i-au prigonit părinţii noştri?” (Faptele 7:52).

Istoria sacră este o lungă poveste de dragoste. Tragedia a lovit iar şi iar, dar, în cele din urmă, Dumnezeu avea să triumfe. Răstignirea avea să fie urmată de înviere. Piatra lepădată avea să fie pusă în capul unghiului marelui templu în care aveau să se adune toţi copiii Domnului, poporul Său, format din toţi cei răscumpăraţi – bogaţi şi săraci, evrei şi neamuri, bărbaţi şi femei. Ei vor intra în „via” Sa şi se vor bucura de „roadele” ei pentru totdeauna.

Poate că astăzi nu avem profeţi pe care să-i persecutăm, dar am fi probabil în stare să-i respingem pe mesagerii Domnului la fel ca oamenii din vechime. Ce putem face pentru a ne feri de această atitudine? Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO