Intrarea triumfală

Domnul Isus S-a născut în Betleem, a crescut în Nazaret, i-a învăţat pe oameni, a predicat şi a făcut vindecări în Galileea, Samaria, Iudeea şi Pereea. Totuşi o singură cetate a rămas constant în atenţia Sa: Ierusalimul. Domnul Isus „Şi-a îndreptat faţa hotărât să meargă la Ierusalim” (Luca 9:51). Intrarea Sa în cetate a marcat cea mai dramatică şi mai importantă săptămână din istoria lumii. Săptămâna aceasta a început cu marşul Său regal şi s-a încheiat cu moartea Sa pe cruce, prin care cei care erau vrăjmaşi au fost „împăcaţi cu Dumnezeu prin moartea Fiului Său” (Romani 5:10).

Imaginează-ţi entuziasmul ucenicilor, care, cu ocazia intrării triumfale a lui Isus în Ierusalim, credeau că El Se va urca pe tronul lui David. Ce lecţie importantă despre falsele aşteptări putem desprinde din această relatare?

Luca 19:28-40
28. După ce a vorbit astfel, Isus a pornit în frunte şi Se suia spre Ierusalim.
29. Când S-a apropiat de Betfaghe şi de Betania, înspre muntele numit al Măslinilor, Isus a trimis pe doi din ucenicii Săi
30. şi le-a zis: „Duceţi-vă în satul dinaintea voastră. Când veţi intra în el, veţi găsi un măgăruş legat, pe care n-a încălecat nimeni niciodată: dezlegaţi-l şi aduceţi-Mi-l.
31. Dacă vă va întreba cineva: „Pentru ce-l dezlegaţi?”, să-i spuneţi aşa: „Pentru că Domnul are trebuinţă de el.”
32. Cei ce fuseseră trimişi s-au dus şi au găsit aşa cum le spusese Isus.
33. Pe când dezlegau măgăruşul, stăpânii lui le-au zis: „Pentru ce dezlegaţi măgăruşul?”
34. Ei au răspuns: „Domnul are trebuinţă de el.”
35. Şi au adus măgăruşul la Isus. Apoi şi-au aruncat hainele pe el şi au aşezat pe Isus, călare deasupra.
36. Pe când mergea Isus, oamenii îşi aşterneau hainele pe drum.
37. Şi când S-a apropiat de Ierusalim, spre coborâşul Muntelui Măslinilor, toată mulţimea ucenicilor, plină de bucurie, a început să laude pe Dumnezeu cu glas tare pentru toate minunile pe care le văzuseră.
38. Ei ziceau: „Binecuvântat este Împăratul care vine în Numele Domnului! Pace în cer şi slavă în locurile preaînalte!”
39. Unii farisei din norod au zis lui Isus: „Învăţătorule, ceartă-Ţi ucenicii!”
40. Şi El a răspuns: „Vă spun că, dacă vor tăcea ei, pietrele vor striga.”

La naşterea lui Isus, magii din Răsărit au venit la Ierusalim cu întrebarea răscolitoare: „Unde este Împăratul de curând născut al iudeilor?” (Matei 2:2). Şi acum, cu câteva zile înainte de răstignire, ucenicii şi mulţimile s-au înghesuit în cetate, iar cerul de deasupra Ierusalimului a răsunat de aclamaţia: „Binecuvântat este Împăratul care vine în Numele Domnului!” (Luca 19:38).

Scena aceasta impresionantă era o împlinire a profeţiei: „Saltă de veselie, fiica Sionului! Strigă de bucurie, fiica Ierusalimului! Iată că Împăratul tău vine la tine; El este neprihănit şi biruitor, smerit şi călare pe un măgar, pe un mânz, pe mânzul unei măgăriţe” (Zaharia 9:9). Cu toate acestea, Domnul Isus ştia că acest marş istoric, care a început cu osanale, avea să se termine curând cu evenimentul de pe Golgota, unde avea să rostească acele cuvinte de triumf: „S-a isprăvit!”

Deşi toate s-au împlinit conform planului făcut de Dumnezeu din veşnicie, ucenicii erau atât de înrădăcinaţi în tradiţiile, învăţăturile şi aşteptările vremii şi ale societăţii lor, încât nu au luat deloc în seamă avertizările Sale cu privire la evenimentele acestea şi la însemnătatea lor.

Domnul Hristos le-a vorbit, dar ei nu au ascultat. Sau au ascultat, dar afirmaţiile Sale erau atât de diferite de aşteptările lor, încât, pur şi simplu, nu le-au încăput în minte. Ce putem face pentru a evita greşeala pe care au făcut-o ucenicii? Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO