6. Ce făgăduință îi fusese făcută poporului evreu? Ce trebuia să însemne ea, pe lângă altele asemănătoare, pentru bărbați ca Ezra și Neemia? Deuteronomul 30:1-6

Deuteronomul 30:1-6
1. Când se vor întâmpla toate aceste lucruri, binecuvântarea şi blestemul pe care le pun înaintea ta, dacă le vei pune la inimă în mijlocul tuturor neamurilor între care te va risipi Domnul Dumnezeul tău,
2. dacă te vei întoarce la Domnul Dumnezeul tău şi dacă vei asculta de glasul Lui din toată inima ta şi din tot sufletul tău, tu şi copiii tăi, potrivit cu tot ce-ţi poruncesc azi,
3. atunci Domnul Dumnezeul tău va aduce înapoi robii tăi şi va avea milă de tine, te va strânge iarăşi din mijlocul tuturor popoarelor la care te va împrăştia Domnul Dumnezeul tău.
4. Chiar dacă ai fi risipit până la cealaltă margine a cerului, chiar şi de acolo te va strânge Domnul Dumnezeul tău şi acolo Se va duce să te caute.
5. Domnul Dumnezeul tău te va aduce în ţara pe care o stăpâneau părinţii tăi şi o vei stăpâni; îţi va face bine şi te va înmulţi mai mult decât pe părinţii tăi.
6. Domnul Dumnezeul tău îţi va tăia împrejur inima ta şi inima seminţei tale, şi vei iubi pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta şi din tot sufletul tău, ca să trăieşti.

Ezra și Neemia cunoșteau profețiile. Ei știau că Dumnezeu avea să aducă poporul înapoi din robie. În Neemia 9 se arată ei și-au înțeles istoria și motivele necazurilor lor. În același timp, ei cunoșteau călăuzirea și mila lui Dumnezeu, în ciuda păcatelor lor, de aceea, se încredeau în Domnul, care îi adusese înapoi din robie, că avea să le dea succes. Totuși aceste făgăduințe nu însemnau că nu aveau să se confrunte cu multe probleme. În câteva studii din acest trimestru am văzut încercările și situaţiile cu care s-au confruntat, chiar având făgăduințele lui Dumnezeu.

7. Ce situaţie este prezentată în următorul pasaj? Care a fost răspunsul lor? Ezra 8:16-23

Ezra 8:16-23
16. Atunci am trimis să cheme pe căpeteniile Eliezer, Ariel, Şemaia, Elnatan, Iarib, Elnatan, Natan, Zaharia şi Meşulam, şi pe învăţătorii, Ioiarib şi Elnatan.
17. I-am trimis la căpetenia Ido, care locuia la Casifia, şi am pus în gura lor ce trebuiau să spună lui Ido şi fraţilor săi slujitori ai Templului care erau la Casifia, ca să ne aducă slujitori pentru Casa Dumnezeului nostru.
18. Şi, fiindcă mâna cea bună a Dumnezeului nostru era peste noi, ne-au adus pe Serebia, bărbat cu minte, dintre fiii lui Mahli, fiul lui Levi, fiul lui Israel, şi cu el pe fiii şi fraţii lui, în număr de optsprezece;
19. pe Haşabia, şi cu el pe Isaia, dintre fiii lui Merari, fraţii săi şi fiii lor, în număr de douăzeci;
20. şi dintre slujitorii Templului, pe care David şi căpeteniile îi puseseră în slujba leviţilor, două sute douăzeci de slujitori ai Templului, toţi numiţi pe nume.
21. Acolo, la râul Ahava, am vestit un post de smerire înaintea Dumnezeului nostru, ca să cerem de la El o călătorie fericită pentru noi, pentru copiii noştri şi pentru tot ce era al nostru.
22. Îmi era ruşine să cer împăratului o oaste de însoţire şi călăreţi, ca să ne ocrotească împotriva vrăjmaşului pe drum, căci spusesem împăratului: „Mâna Dumnezeului nostru este, spre binele lor, peste toţi cei ce-L caută, dar puterea şi mânia Lui sunt peste toţi cei ce-L părăsesc.”
23. Pentru aceasta am postit şi am chemat pe Dumnezeul nostru. Şi El ne-a ascultat.

În ciuda făgăduințelor, Ezra știa cât de periculoasă era călătoria. De aceea, postul și smerirea înaintea lui Dumnezeu erau un mod de a recunoaște cât de dependenți erau de Domnul pentru succes. În acel moment, cu atât de multe pericole în față, Ezra se gândise și să ceară ajutor și protecție din partea împăratului. Dar a ales să nu o facă, spre deosebire de Neemia (Neemia 2:9), care a avut protecția împăratului pentru călătorie. Fără îndoială că Ezra a simțit că, dacă ar fi cerut ajutor, acest lucru ar fi fost o dezonoare la adresa lui Dumnezeu, căci el îi spusese deja împăratului: „Mâna Dumnezeului nostru este, spre binele lor, peste toți cei ce-L caută, dar puterea și mânia Lui sunt peste toți cei ce-L părăsesc” (Ezra 8:22). În acest caz, totul a decurs bine pentru ei, căci mai târziu Ezra a scris că Dumnezeu i-a protejat și au ajuns în siguranță la destinație (vers. 31)

Noi trebuie să ne încredem în Domnul în orice lucru. Dar sunt şi momente în care putem cere ajutor chiar și din partea celor care nu sunt în credință? În multe cazuri, de ce nu ar fi greșit acest lucru, ci chiar potrivit?