1. De ce era Neemia atât de abătut? Care a fost răspunsul lui la veștile rele primite?

Neemia 1:1-4
1. Istorisirea lui Neemia, fiul lui Hacalia. În luna Chişleu, în al douăzecilea an, pe când eram în capitala Susa,
2. a venit Hanani, unul din fraţii mei, şi câţiva oameni din Iuda. I-am întrebat despre iudeii scăpaţi care mai rămăseseră din robie şi despre Ierusalim.
3. Ei mi-au răspuns: „Cei ce au mai rămas din robie sunt acolo în ţară, în cea mai mare nenorocire şi ocară; zidurile Ierusalimului sunt dărâmate, şi porţile sunt arse de foc.”
4. Când am auzit aceste lucruri, am şezut jos, am plâns şi m-am jelit multe zile. Am postit şi m-am rugat înaintea Dumnezeului cerurilor.

Câțiva dintre evreii luați în robie în anii de mai înainte fuseseră duși în Susa, una din cele patru centre administrative ale Imperiului Persan, unde Neemia slujea ca paharnic la palat. Cel mai probabil, prin expresia „Hanani, unul din frații mei”, face referire la un frate de sânge, deoarece face trimitere din nou la Hanani, dar mult mai familiar, în Neemia 7:2, deși acesta ar putea fi doar un alt evreu. Este posibil ca discuția cu Hanani să fi avut loc între jumătatea lunii noiembrie și jumătatea lunii decembrie, anul 445 î.Hr., cam la treisprezece ani după întoarcerea lui Ezra la Ierusalim. Hanani raportează că situația în cetate era foarte rea. Poporul nu reușise să reconstruiască Ierusalimul și vrăjmașul distrusese zidurile cetății, lăsând­o fără apărare și abandonată.

Neemia probabil că auzise zvonuri că samaritenii distruseseră zidurile cetății, dar nu a avut niște date clare până în acel moment. În consecință, chiar împăratul Artaxerxes zdrobise speranța celor întorși, oprind înaintarea construcției după ce oamenii de dincolo de Râu s­au plâns (Ezra 4).

Deși era reconstruit, templul nu era pe deplin funcțional, deoarece oamenii de care era nevoie pentru serviciile de la templu nu puteau fi în Ierusalim. Această situație l­a întristat pe Neemia, dându­-și seama de consecințele veștii: evreii nu Îi dăduseră slavă lui Dumnezeu, deși acesta fusese scopul întoarcerii lor. Mai mult, ei neglijaseră Casa Domnului și cetatea sfântă din cauză că se temeau de vrăjmași și de asuprire.

Atunci, Neemia s­-a întors către Dumnezeu. El nu s-­a plâns de lipsa de credință a celor din Iuda și nu i­-a descris ca fiind lași, dar nici nu a acceptat situația așa cum era. Neemia a îngenuncheat și a început să se roage și să postească.

Ce ar trebui să ne spună reacția lui Neemia, în special când trecem prin încercări, despre modul în care ar trebui să apelăm la Dumnezeu?
 
Urmărește devoționalul video, Biblia audio, precum și alte resurse creștine, pe youtube.com/resurse