Şi când toate lucrurile Îi vor fi supuse, atunci chiar şi Fiul Se va supune Celui ce I-a supus toate lucrurile, pentru ca Dumnezeu să fie totul în toţi. (1 Corinteni 15:58)

Isus a vestit Împărăția lui Dumnezeu ca pe o realitate prezentă de care ne putem bucura chiar acum. El i-a trimis pe ucenicii Săi să ducă aceeași solie și să o trăiască practic prin vestirea Evangheliei și slujirea semenilor, adică să dăruiască fără plată, după cum au primit (Matei 10:5-8).

De asemenea, Isus a spus că Împărăția Sa era o altfel de împărăție – „nu din lumea aceasta” (Ioan 18:36) –, ci una care avea să vină. Împărăția lui Dumnezeu a fost instaurată prin întruparea, lucrarea, moartea și învierea lui Isus, dar El aștepta și vremea când Împărăția Sa avea să înlocuiască împărățiile acestei lumi și domnia lui Dumnezeu avea să fie deplină.

Prin definiție, adventiștii – cei care așteaptă venirea Sa și această Împărăție – sunt un popor al speranței. Dar această speranță nu este doar pentru o viitoare lume nouă. Deși privește spre viitor, speranța transformă prezentul. Având această speranță, noi trăim în prezent așa cum așteptăm să trăim în viitor și începem să lucrăm pentru a face transformările necesare ca să fim potriviți pentru lumea aceea minunată care va fi.

14–21 septembrie – Săptămâna sănătăţii

BIBLIA ȘI CARTEA EVANGHELIZARE – STUDIU LA RÂND

Biblia: 2 Regi 10–16

  1. Ce a nimicit și ce nu a părăsit Iehu?
  2. Cum l-a determinat Ioas pe Hazael să nu atace Ierusalimul?
  3. Cum a încercat Menahem să-și întărească domnia?
  4. Cum l-a convins Ahaz pe împăratul Asiriei să-l izbăvească din mâna împăratului Siriei?

Evanghelizare, subcapitolul „Plănuirea unei evanghelizări tot mai vaste”

  1. Ce au făcut aceia care au primit de ani de zile lumina de a merge în teritorii noi?