Relatările întrepătrunse ale mântuirii şi ale marii lupte ne chea­ mă să recunoaştem un adevăr despre viaţă care este esenţial pen­ tru a înţelege lumea şi a ne înţelege pe noi înşine, şi anume: noi şi lumea noastră suntem căzuţi, stricaţi şi păcătoşi. Lumea noastră nu este ceea ce a fost creată să fie, iar noi, deşi încă purtăm chi­ pul Creatorului, suntem parte din această lume stricată. Păcatul din viaţa noastră are aceeaşi natură ca răul care produce atât de multă durere, asuprire şi exploatare peste tot în lume.

De aceea, este drept să simţim durerea, disconfortul, întristarea şi tragedia lumii şi a vieţii celor din jurul nostru. Ar trebui să fim roboţi ca să nu simţim durerea vieţii de pe pământ. Plângerile din cartea Psalmii, întristarea lui Ieremia şi a altor profeţi şi lacrimile şi compasiunea Domnului Isus demonstrează că este potrivit un astfel de răspuns faţă de lume şi relele din ea şi, în special, faţă de cei care atât de adesea sunt răniţi.

3. Ce anume a stârnit compasiunea lui Isus în fiecare dintre următoarele situaţii? Cum poate să e sensibilă și inima noastră la durerea din jur?

Matei 9:36
Când a văzut gloatele, I s-a făcut milă de ele, pentru că erau necăjite şi risipite ca nişte oi care n-au păstor.

Matei 14:14
Când a ieşit din corabie, Isus a văzut o gloată mare, I s-a făcut milă de ea, şi a vindecat pe cei bolnavi.

Luca 19:41,42
41. Când S-a apropiat de cetate şi a văzut-o, Isus a plâns pentru ea
42. şi a zis: „Dacă ai fi cunoscut şi tu, măcar în această zi, lucrurile care puteau să-ţi dea pacea! Dar acum, ele sunt ascunse de ochii tăi.

Ioan 11:35
Isus plângea.

Să nu uităm că păcatul şi răul nu există „pe undeva” sau sunt consecinţa stricăciunii altcuiva: „Dacă zicem că n­avem păcat, ne înşelăm singuri, şi adevărul nu este în noi” (1 Ioan 1:8). Înţeles din perspectiva profeţilor biblici, păcatul era o tragedie nu din cauză că un om încălca „regulile”, ci pentru că păcatul rupea legătura dintre Dumnezeu şi poporul Său şi le făcea rău altora. Acest lucru se poate întâmpla la nivel mai mare sau mai mic, dar este acelaşi rău.

Egoismul, lăcomia, răutatea, prejudecata, ignoranţa şi nepăsa­ rea sunt rădăcina tuturor relelor, a nedreptăţii, sărăciei şi asupririi din lume. Mărturisirea păcătoşeniei noastre este primul pas în re­ zolvarea acestui rău, dar şi un prim pas pentru a permite iubirii lui Dumnezeu să vină în inimile noastre (1 Ioan 1:9 citat).

Privește la tine însuți (dar nu prea de aproape și nu prea mult timp). În ce fel ești și tu afectat de stricăciunea din lume și parte a problemei mai mari? Care este singurul răspuns și care este singura soluție?