[joi, 24 aprilie] O lumină pentru ceilalți
Scopul principal al lui Dumnezeu când a întemeiat poporul Israel a fost nu să condamne restul lumii, ci să o salveze. Cu siguranță, cei mai mulți dintre noi se simt condamnați când sunt puși față în față cu comportamentul neprihănit al altcuiva, așa că existența poporului Israel slujea și la evidențierea păcatului și a egoismului națiunilor din jur. Credincioșii care trăiesc în armonie cu Dumnezeu scot în evidență caracterul Lui neprihănit, ceea ce îi duce în mod natural pe alții la convingerea de păcat. La modul ideal, viața oamenilor care „păzesc poruncile lui Dumnezeu” (Apocalipsa 14:12) ar trebui să ilustreze caracterul Său.
Dacă israeliții ar fi acționat așa cum ar fi trebuit și ar fi făcut ceea ce li se spusese să facă, celelalte popoare ar fi venit la ei cu pace, căutând să afle mai multe despre ei și Dumnezeul lor. În mod tragic, după cum a arătat robia babiloniană, aceste națiuni au venit în schimb să facă război.
Manifestarea supremă a caracterului lui Dumnezeu a fost, desigur, Domnul Isus – singurul om care l-a demonstrat în mod desăvârșit. Dar exemplul Lui perfect, care cu siguranță a dat naștere convingerii de păcat în inima oamenilor, se dorea a fi o invitație (vezi Ioan 3:16-21).
Scopul final al întemeierii poporului Israel a fost același cu scopul lui Dumnezeu la întemeierea bisericii: El dorește să Își folosească poporul pentru a-i atrage pe păcătoși la Hristos. Apelul din mesajele celor trei îngeri, transmise prin intermediul bisericii Sale, nu se adresează doar câtorva oameni aleși, ci „oricărui neam, oricărei seminții, oricărei limbi și oricărui norod” (Apocalipsa 14:6). Apocalipsa 18:1 prezice că întregul pământ va fi luminat de slava lui Dumnezeu înainte de revenirea lui Hristos.
6. Ce ne învață următoarele pasaje despre rolul pe care Dumnezeu l-a avut în minte pentru poporul Său în această lume? Cum aplicăm aceste principii în dreptul nostru?
(a) Numeri 14:17-21
„17 Acum, să se arate puterea Domnului în mărimea ei, cum ai spus când ai zis: 18 ‘Domnul este încet la mânie şi bogat în bunătate, iartă fărădelegea şi răzvrătirea, dar nu ţine pe cel vinovat drept nevinovat şi pedepseşte fărădelegea părinţilor în copii până la al treilea şi la al patrulea neam.’ 19 Iartă dar fărădelegea poporului acestuia, după mărimea îndurării Tale, cum ai iertat poporului acestuia din Egipt până aici.” 20 Şi Domnul a spus: „Iert, cum ai cerut. 21 Dar cât este de adevărat că Eu sunt viu şi că slava Domnului va umple tot pământul,…”
(b) Isaia 42:6; 49:6; 60:3
6 „Eu, Domnul, Te-am chemat ca să dai mântuire şi Te voi lua de mână, Te voi păzi şi Te voi pune ca legământ al poporului, ca să fii Lumina neamurilor,
6 El zice: ‘Este prea puţin lucru să fii Robul Meu ca să ridici seminţiile lui Iacov şi să aduci înapoi rămăşiţele lui Israel. De aceea, te pun să fii Lumina neamurilor, ca să duci mântuirea până la marginile pământului’.
3 Neamuri vor umbla în lumina ta şi împăraţi în strălucirea razelor tale.
(c) Apocalipsa 18:1-4
„După aceea, am văzut pogorându-se din cer un alt înger, care avea o mare putere; şi pământul s-a luminat de slava lui. 2 El a strigat cu glas tare şi a zis: „A căzut, a căzut Babilonul cel mare! A ajuns un locaş al dracilor, o închisoare a oricărui duh necurat, o închisoare a oricărei păsări necurate şi urâte, 3 pentru că toate neamurile au băut din vinul mâniei curviei ei şi împăraţii pământului au curvit cu ea şi negustorii pământului s-au îmbogăţit prin risipa desfătării ei.” 4 Apoi am auzit din cer un alt glas, care zicea: „Ieşiţi din mijlocul ei, poporul Meu, ca să nu fiţi părtaşi la păcatele ei şi să nu fiţi loviţi cu urgiile ei!”
Recitește Apocalipsa 18:1-4, chemarea adresată „poporului Meu”, adică poporului lui Dumnezeu, ca să iasă din Babilon. Cum se va întâmpla lucrul acesta? Cu alte cuvinte, cum putem noi, ca o biserică ce nu este în Babilon, să fim folosiți de Dumnezeu pentru a-i chema afară din Babilon pe alți oameni ai lui Dumnezeu, care sunt încă în Babilon?
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
