[duminică, 20 aprilie] Nimrod și Ninive
Edenul a fost creat pentru a fi casa ideală a omenirii. Odată păcatul intrat în lume, Dumnezeu nu a avut de ales decât să separe omenirea de Grădină și de pomul vieții, cel puțin deocamdată. În afara Grădinii, oamenii au fost nevoiți să lucreze din greu pentru a-și asigura existența. Viața a devenit mai grea; a trebuit să trăim cu durere și să ne câștigăm traiul cu sudoarea frunții (Geneza 3:16-19). Primii noștri părinți au avut încredere că Împăratul de drept avea să le asigure o cale de întoarcere în Grădină și au adus jertfe la porțile Edenului în anticiparea răscumpărării pe care Dumnezeu a oferit-o chiar de la început lumii căzute.
„Grădina Edenului a rămas pe pământ mult timp după ce omul a fost alungat de pe plăcutele ei alei. […] Aici veneau Adam și fiii săi să I se închine lui Dumnezeu. Aici ei și-au reînnoit jurămintele de ascultare față de legea pe care o călcaseră, fiind astfel îndepărtați din Eden. Când valul de nelegiuire a cuprins pământul și stricăciunea oamenilor a adus nimicirea lor prin apele potopului, mâna care sădise Edenul l-a luat de pe pământ. Dar, la reînnoirea finală, când vor fi «un cer nou și un pământ nou» (Apocalipsa 21:1), Edenul va fi readus pe pământ, mult mai glorios decât a fost la început” (Ellen G. White, Patriarhi și profeți, p. 62).
Alții însă au conceput „soluții” omenești la problemele noastre nou descoperite și vedem nașterea cetăților-stat, o încercare de a crea o viață
mai ușoară și, poate, de a recupera ceea ce s-a pierdut în Eden.
1. În Geneza 10:1-12 Biblia prezintă mai mulți jucători politici importanți care apar în tot restul Bibliei, inclusiv Ninive și Babilonul. Știind rolul ulterior al acestor cetăți, ce deducem din aceste texte?
Geneza 10:1-12
„Iată spiţa neamului fiilor lui Noe: Sem, Ham şi Iafet. După potop li s-au născut fii. 2 Fiii lui Iafet au fost: Gomer, Magog, Madai, Iavan, Tubal, Meşec şi Tiras. 3 Fiii lui Gomer: Aşchenaz, Rifat şi Togarma. 4 Fiii lui Iavan: Elişa, Tarşiş, Chitim şi Dodanim. 5 De la ei se trag popoarele din ţările neamurilor de pe malul mării, după ţinuturile lor, după limba fiecăruia, după familiile lor, după seminţiile lor. 6 Fiii lui Ham au fost: Cuş, Miţraim, Put şi Canaan. 7 Fiii lui Cuş: Seba, Havila, Sabta, Raema şi Sabteca. Fiii lui Raema: Şeba şi Dedan. 8 Cuş a născut şi pe Nimrod: el este acela care a început să fie puternic pe pământ. 9 El a fost un viteaz vânător înaintea Domnului; iată de ce se zice: „Ca Nimrod, viteaz vânător înaintea Domnului.” 10 El a domnit la început peste Babel, Erec, Acad şi Calne, în ţara Şinear. 11 Din ţara aceasta a intrat în Asiria; a zidit Ninive, Rehobot-Ir, Calah 12 şi Resen între Ninive şi Calah; aceasta este cetatea cea mare”.
Unii citesc despre Nimrod și ajung la concluzia că este un erou nobil, la fel ca eroii cuceritori din mitologia păgână. Dar când îl descrie ca pe un om „puternic pe pământ” și un „viteaz vânător înaintea Domnului”, Biblia nu îi face un compliment. Nimrod este măreț în ochii lui și stă „înaintea Domnului” în sensul că Îl sfidează pe Dumnezeu. În aceste texte vedem răspândirea răzvrătirii față de Dumnezeu, o răzvrătire care va exista până când, în final, toată răzvrătirea va fi eradicată pentru totdeauna.
De ce este păcatul răzvrătirii față de Dumnezeu mai subtil decât am fi dispuși să recunoaștem? Cum ne putem feri de această trăsătură cât se poate de umană?
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
