[luni, 30 septembrie] Al doilea semn în Galileea
Pe tot parcursul misiunii Sale de pe pământ, Isus a făcut semne care i-au ajutat pe oameni să creadă în El. Ioan a consemnat aceste minuni ca și alții să creadă în Isus.
2. Citește Ioan 4:46-54. De ce face evanghelistul legătura cu minunea de la nuntă?
Ioan 4:46-54
„46 Isus S-a întors deci în Cana din Galileea, unde prefăcuse apa în vin. În Capernaum era un slujbaş împărătesc al cărui fiu era bolnav. 47 Slujbaşul acesta a aflat că Isus venise din Iudeea în Galileea, s-a dus la El şi L-a rugat să vină şi să tămăduiască pe fiul lui, care era pe moarte. 48 Isus i-a zis: „Dacă nu vedeţi semne şi minuni, cu niciun chip nu credeţi!” 49 Slujbaşul împărătesc I-a zis: „Doamne, vino până nu moare micuţul meu”. 50 „Du-te”, i-a zis Isus, „fiul tău trăieşte”. Şi omul acela a crezut cuvintele pe care i le spusese Isus şi a pornit la drum. 51 Pe când se pogora el, l-au întâmpinat robii lui şi i-au adus vestea că fiul lui trăieşte. 52 El i-a întrebat de ceasul în care a început să-i fie mai bine. Şi ei i-au zis: „Ieri, în ceasul al şaptelea, l-au lăsat frigurile”. 53 Tatăl a cunoscut că tocmai în ceasul acela îi zisese Isus: „Fiul tău trăieşte”. Şi a crezut el şi toată casa lui. 54 Acesta este iarăşi al doilea semn făcut de Isus după ce S-a întors din Iudeea în Galileea”.
Când redă al doilea semn îndeplinit de Isus în Galileea, Ioan face referire la primul semn, de la nunta din Cana. Ioan pare să spună: Semnele făcute de Isus vă vor ajuta să vedeți cine este El. Apoi adaugă: „Acesta este iarăși al doilea semn făcut de Isus după ce S-a întors din Iudeea în Galileea” (Ioan 4:54).
La început, răspunsul lui Isus la cererea nobilului poate părea dur. Dar acest funcționar regal făcuse din vindecarea fiului său criteriul pentru a crede în Isus. Isus i-a citit inima și a scos în evidență boala spirituală, mai profundă decât afecțiunea care amenința viața fiului său. Ca lovit de un fulger din senin, bărbatul și-a dat brusc seama că sărăcia spirituală l-ar putea costa viața fiului său.
Este important să ne dăm seama că minunile în sine nu dovedeau că Isus era Mesia. Mai erau oameni care făceau minuni. Unii erau profeți adevărați, alții – falși. Minunile nu arată decât existența supranaturalului, nu înseamnă neapărat că Dumnezeu este Cel care le îndeplinește. (Satana poate face „minuni”, dacă prin cuvântul „minuni” ne referim la fapte supranaturale.)
Disperat, nobilul se lasă în seama milei lui Isus, implorându-L să îi vindece fiul. Răspunsul lui Isus a fost liniștitor. „«Du-te», i-a zis Isus, «fiul tău trăiește»” (Ioan 4:50). Verbul „trăiește” este la timpul prezent și în greacă. Această utilizare se numește „prezent futurist”, exprimând un eveniment viitor cu atâta certitudine de parcă se întâmplă deja. Bărbatul nu s-a grăbit să ajungă acasă, ci, pentru că L-a crezut pe Isus, a ajuns acasă a doua zi și a descoperit că, exact când Isus rostise acele cuvinte, băiatul lui scăpase de febră.
Ce motiv puternic pentru a crede în Isus!
Dacă vedem o minune, ce criterii avem înainte de a presupune automat că este de la Dumnezeu?
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
