[marți, 1 octombrie] Minunea de la scăldătoarea Betesda

 

 

Următorul semn consemnat de Ioan a avut loc la scăldătoarea Betesda (Ioan 5:1-9). Se credea că un înger agita apa și că prima persoană bolnavă care intra în apă era vindecată. Prin urmare, galeriile scăldătorii erau pline de cei care sperau să fie vindecați la următoarea manifestare. Isus S-a dus la Ierusalim și, trecând pe lângă scăldătoare, a văzut mulțimea care aștepta. Ce priveliște trebuie să fi fost! Toți oamenii aceia, unii cu siguranță destul de bolnavi, așteptând permanent o vindecare de la acea apă, care bineînțeles că nu avea să vină. Ce oportunitate pentru Isus!

 

3. Citește Ioan 5:1-9. Întrucât era evident că toți cei din jurul scăldătorii voiau să se facă bine, de ce l-a întrebat Isus pe paralitic dacă voia să fie vindecat (Ioan 5:6)?

 

Ioan 5:1-9

„După aceea, era un praznic al iudeilor, şi Isus S-a suit la Ierusalim. 2 În Ierusalim, lângă Poarta Oilor, este o scăldătoare, numită în evreieşte Betesda, care are cinci pridvoare. 3 În pridvoarele acestea zăceau o mulţime de bolnavi, orbi, şchiopi, uscaţi, care aşteptau mişcarea apei. 4 Căci un înger al Domnului se pogora, din când în când, în scăldătoare şi tulbura apa. Şi cel dintâi care se pogora în ea, după tulburarea apei, se făcea sănătos, orice boală ar fi avut. 5 Acolo se afla un om bolnav de treizeci şi opt de ani. 6 Isus, când l-a văzut zăcând şi fiindcă ştia că este bolnav de multă vreme, i-a zis: „Vrei să te faci sănătos?” 7 „Doamne”, I-a răspuns bolnavul, „n-am pe nimeni să mă bage în scăldătoare când se tulbură apa şi, până să mă duc eu, se pogoară altul înaintea mea”. 8 „Scoală-te”, i-a zis Isus, „ridică-ţi patul şi umblă”. 9 Îndată omul acela s-a făcut sănătos, şi-a luat patul şi umbla. Ziua aceea era o zi de Sabat”.

 

Când cineva este bolnav o vreme îndelungată, boala devine ceva normal și, oricât de ciudat ar părea, poate fi uneori un pic tulburător pentru cel în cauză să lase în urmă respectiva dizabilitate. Omul dă de înțeles în răspunsul lui că vrea vindecarea. Problema este că o caută în locul greșit – în timp ce Acela care a făcut picioarele omului stă chiar în fața lui. Bărbatul bolnav nu avea nicio idee cine vorbea cu el, deși s-ar putea ca după vindecare să fi început să înțeleagă că Isus era într-adevăr o persoană foarte specială.

 

„Isus nu i-a cerut acestui bolnav să creadă în El, i-a zis doar: «Scoală-te, ridică-ţi patul şi umblă.» Credinţa omului s-a prins de cuvânt. Fiecare muşchi şi fiecare nerv vibrau de viaţă nouă şi o putere vindecătoare se cobora în picioarele lui paralizate. Fără să mai întrebe, şi-a supus voinţa să asculte porunca lui Isus şi toţi muşchii au răspuns voinţei lui. Sărind în picioare, se simţea ca un om în toate puterile. (…) Isus nu-l asigurase cu privire la ajutorul divin. Omul putea să se îndoiască şi să piardă unica lui ocazie de vindecare. Dar a crezut cuvântul lui Hristos şi, acţionând în virtutea lui, a primit putere” (Ellen G. White, „Hristos, Lumina lumii”/ „Viața lui Iisus”, p. 202, 203).

 

Ulterior Isus l-a întâlnit pe bărbat în templu și i-a spus: „Iată că te-ai făcut sănătos; de acum să nu mai păcătuiești, ca să nu ți se întâmple ceva mai rău” (Ioan 5:14). Care este relația dintre boală și păcat? De ce nu orice boală este rezultatul direct al păcatelor din viața noastră?

 

 

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO