[joi, 28 martie] Dimineața vine bucuria

 

 

5. Citește Psalmii 5:3; 30:5; 49:14; 59:16; 92:2; 119:147; 2 Petru 1:19 și Apocalipsa 22:16. Ce perioadă a zilei este descrisă simbolic drept moment al răscumpărării divine și de ce?

 

Psalmii 5:3

„Doamne, auzi-mi glasul, dimineaţa! Dimineaţa, eu îmi îndrept rugăciunea spre Tine şi aştept”.

 

Psalmii 30:5

„Căci mânia Lui ţine numai o clipă, dar îndurarea Lui ţine toată viaţa: seara vine plânsul, iar dimineaţa, veselia”.

 

Psalmii 49:14

„Sunt duşi ca o turmă în Locuinţa morţilor, îi paşte moartea şi, în curând, oamenii fără prihană îi calcă în picioare: li se duce frumuseţea şi Locuinţa morţilor le este locaşul”.

 

Psalmii 59:16

„Dar eu voi cânta puterea Ta; dis-de-dimineaţă voi lăuda bunătatea Ta. Căci Tu eşti un turn de scăpare pentru mine, un loc de adăpost în ziua necazului meu”.

 

Psalmii 92:2

„…să vestim dimineaţa bunătatea Ta şi noaptea credincioşia Ta,…”

 

Psalmii 119:147

„O iau înaintea zorilor şi strig; nădăjduiesc în făgăduinţele Tale”.

 

2 Petru 1:19

„Şi avem cuvântul prorociei făcut şi mai tare; la care bine faceţi că luaţi aminte, ca la o lumină care străluceşte într-un loc întunecos, până se va crăpa de ziuă şi va răsări luceafărul de dimineaţă în inimile voastre”.

 

Apocalipsa 22:16

„Eu , Isus, am trimis pe îngerul Meu să vă adeverească aceste lucruri pentru Biserici. Eu sunt Rădăcina şi Sămânţa lui David, Luceafărul strălucitor de dimineaţă”.

 

În psalmi, dimineața este de obicei perioada în care se așteaptă răscumpărarea lui Dumnezeu. Dimineața dezvăluie bunătatea lui Dumnezeu, care pune capăt nopții lungi de disperare și tulburare (130:5,6). Psalmul 143 spune că izbăvirea lui Dumnezeu va transforma întunericul prezent al morții (143:3) în lumina unei noi dimineți (143:8), iar existența din groapă (143:7) în umblarea pe „calea cea dreaptă” (143:10).

 

6. Citește Marcu 16:1-8. Ce s-a întâmplat în dimineața despre care se vorbește aici și de ce este lucrul acesta important pentru noi?

 

Marcu 16:1-8

„După ce a trecut ziua Sabatului, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, şi Salome au cumpărat miresme ca să se ducă să ungă trupul lui Isus. 2 În ziua dintâi a săptămânii, s-au dus la mormânt dis-de-dimineaţă, pe când răsărea soarele. 3 Femeile ziceau una către alta: „Cine ne va prăvăli piatra de la uşa mormântului?” 4 Şi când şi-au ridicat ochii, au văzut că piatra, care era foarte mare, fusese prăvălită. 5 Au intrat în mormânt, au văzut pe un tinerel şezând la dreapta, îmbrăcat într-un veşmânt alb, şi s-au înspăimântat. 6 El le-a zis: „Nu vă înspăimântaţi! Căutaţi pe Isus din Nazaret, care a fost răstignit. A înviat, nu este aici; iată locul unde Îl puseseră. 7 Dar duceţi-vă de spuneţi ucenicilor Lui şi lui Petru că merge înaintea voastră în Galileea; acolo Îl veţi vedea, cum v-a spus.” 8 Ele au ieşit din mormânt şi au luat-o la fugă, pentru că erau cuprinse de cutremur şi de spaimă. Şi n-au spus nimănui nimic, căci se temeau”.

 

Dimineața învierii lui Isus Hristos a deschis calea pentru eterna dimineață a salvării oferite de Dumnezeu tuturor celor care cred în numele Său. Când L-au întâlnit pe Domnul lor înviat, ucenicii lui Isus au avut parte de puterea deplină a făgăduinței din Psalmii 30:5 – „Căci mânia Lui ţine numai o clipă, dar îndurarea Lui ţine toată viaţa: seara vine plânsul, iar dimineaţa, veselia”. Numai prin bunătatea lui Dumnezeu și iubirea Lui necondiționată, plânsul nostru este transformat în bucurie (Psalmii 30:5,7).

 

Așa cum luceafărul dimineții anunță nașterea unei noi zile, credința vestește noua realitate a vieții veșnice în copiii lui Dumnezeu (2 Petru 1:19). Isus este numit „Luceafărul strălucitor de dimineață” (Apoc. 22:16) pe care Îl așteptăm cu nerăbdare să Își instaureze împărăția, în care  nu vor mai fi noapte, rău și moarte (Apoc. 21:1-8,25). De fapt asta și așteptăm mai mult decât orice altceva, atunci când vorbim despre așteptarea Domnului. Și, cu siguranță, merită așteptarea.

 

„Deasupra mormântului deschis al lui Iosif, Hristos proclamase biruitor: «Eu sunt Învierea și Viața». Cuvinte de felul acesta numai Dumnezeirea putea rosti. Toate făpturile create trăiesc numai prin voința și puterea lui Dumnezeu. Ele sunt dependente de viața lui Dumnezeu” (Ellen G. White, „Hristos, Lumina lumii”/„Viața lui Iisus”, p. 785).

 

Se spune că moartea este gravată în celulele noastre încă de la naștere. Ce făgăduință avem prin învierea lui Isus cu privire la caracterul temporar al morții? De ce să nu uităm că moartea este trecătoare pentru noi?

 

 

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO