[duminică, 10 martie] O zi care face mai mult decât o mie

 

 

1. Citește Psalmii 84:1-4. De ce tânjește psalmistul să locuiască la sanctuar?

 

Psalmii 84:1-4

„1 Cât de plăcute sunt locaşurile Tale, Doamne al oştirilor!
2 Sufletul meu suspină şi tânjeşte de dor după curţile Domnului, inima şi carnea mea strigă către Dumnezeul cel viu!
3 Până şi pasărea îşi găseşte o casă acolo şi rândunica, un cuib unde îşi pune puii… Ah, altarele Tale, Doamne al oştirilor, Împăratul meu şi Dumnezeul meu!
4 Ferice de cei ce locuiesc în Casa Ta, căci ei tot mai pot să Te laude!”

 

Psalmistul „suspină” și „tânjește” să facă din casa Domnului locuința lui permanentă pentru a putea fi aproape de Dumnezeu pentru totdeauna (Psalmii 84:1,2). Prezența vie a lui Dumnezeu (84:2) face din sanctuar un loc unic. Aici, închinătorii pot privi „frumusețea Domnului” (27:4; vezi și 63:2) și pot fi săturați de „binecuvântarea Casei” Sale (65:4). În Psalmul 84 fericirea deplină este atinsă prin relația cu Dumnezeu, care constă în laudă la adresa Lui (84:4), în găsirea puterii în El (84:5) și în încrederea în El (84:12). Sanctuarul este locul în care se dezvoltă o astfel de relație, prin închinare și prin părtășie cu ceilalți credincioși. Prezența vie a lui Dumnezeu le oferă credincioșilor o frântură din glorioasa împărăție divină și îi ajută să guste puțin din viața veșnică.

 

2. Citește Psalmii 84:5-12. Cine se mai poate bucura de binecuvântările casei Domnului?

 

Psalmii 84:5-12

„5 Ferice de cei ce-şi pun tăria în Tine, în a căror inimă locuieşte încrederea!
6 Când străbat aceştia Valea Plângerii, o prefac într-un loc plin de izvoare şi ploaia timpurie o acoperă cu binecuvântări.
7 Ei merg din putere în putere, şi se înfăţişează înaintea lui Dumnezeu în Sion.
8 Doamne, Dumnezeul oştirilor, ascultă rugăciunea mea! Ia aminte, Dumnezeul lui Iacov!
9 Tu, care eşti scutul nostru, vezi, Dumnezeule, şi priveşte faţa unsului Tău!
10 Căci mai mult face o zi în curţile Tale decât o mie în altă parte; eu vreau mai bine să stau în pragul Casei Dumnezeului meu, decât să locuiesc în corturile răutăţii!
11 Căci Domnul Dumnezeu este un soare şi un scut, Domnul dă îndurare şi slavă, şi nu lipseşte de niciun bine pe cei ce duc o viaţă fără prihană.
12 Doamne al oştirilor, ferice de omul care se încrede în Tine!”

 

Psalmistul spune că binecuvântările lui Dumnezeu izvorăsc din casa Domnului și se revarsă mai întâi asupra celor care slujesc acolo (Psalmii 84:4), apoi asupra pelerinilor care se îndreaptă spre ea (84:5-10) și ajung, în cele din urmă, până la marginile pământului. Speranța de a-L întâlni pe Dumnezeu în „curțile” Sale, la sanctuar, întărește credința pelerinilor (84:7). În timp ce puterea călătorului de rând slăbește sub povara unui drum obositor, puterea pelerinilor care se îndreaptă spre sanctuar crește cu cât se apropie mai mult de acesta. Chiar și atunci când părăsesc fizic casa Domnului, copiii lui Dumnezeu continuă să poarte amprenta sanctuarului, prin trăirea unei vieți demne (84:11), care îi caracterizează pe neprihăniții intrând în sanctuarul Domnului (15:1,2). Domnul este numit „un soare”, arătând că binecuvântările templului, asemenea razelor de soare, se extind până la marginile pământului (84:11). Prin urmare, cei care locuiesc împreună cu Dumnezeu prin credință primesc harul Său indiferent de locul în care se află.

 

Citește Apocalipsa 21:3. Ce speranță reflectată în sanctuarul pământesc descoperi? Cum putem deocamdată întrezări cum va fi această experiență?

 

 

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO