[luni, 26 februarie] Mesia care suferă

 

 

3. Citește Psalmii 22 și 118:22. Cum a fost Mesia tratat de către cei pe care venise să îi salveze?

 

Psalmii 22

„1 Dumnezeule! Dumnezeule! Pentru ce m-ai părăsit şi pentru ce Te depărtezi fără să-mi ajuţi şi fără s-asculţi plângerile mele?
2 Strig ziua, Dumnezeule, şi nu-mi răspunzi; strig şi noaptea, şi tot n-am odihnă.
3 Totuşi Tu eşti Cel Sfânt şi Tu locuieşti în mijlocul laudelor lui Israel.
4 În Tine se încredeau părinţii noştri; se încredeau, şi-i izbăveai.
5 Strigau către Tine, şi erau scăpaţi; se încredeau în Tine şi nu rămâneau de ruşine.
6 Dar eu sunt vierme, nu om, am ajuns de ocara oamenilor şi dispreţuit de popor.
7 Toţi cei ce mă văd îşi bat joc de mine, îşi deschid gura, dau din cap şi zic:
8 „S-a încrezut în Domnul! Să-l mântuiască Domnul, să-l izbăvească, fiindcă-l iubeşte!”
9 Da, Tu m-ai scos din pântecele mamei, m-ai pus la adăpost de orice grijă la ţâţele mamei mele;
10 de când eram la sânul mamei am fost sub paza Ta, din pântecele mamei ai fost Dumnezeul meu.
11 Nu Te depărta de mine, căci s-apropie necazul şi nimeni nu-mi vine în ajutor.
12 O mulţime de tauri sunt împrejurul meu, nişte tauri din Basan mă înconjoară.
13 Îşi deschid gura împotriva mea, ca un leu care sfâşie şi răcneşte.
14 Am ajuns ca apa care se scurge şi toate oasele mi se despart; mi s-a făcut inima ca ceara şi se topeşte înăuntrul meu.
15 Mi se usucă puterea ca lutul şi mi se lipeşte limba de cerul gurii; m-ai adus în ţărâna morţii.
16 Căci nişte câini mă înconjoară, o ceată de nelegiuiţi dau târcoale împrejurul meu, mi-au străpuns mâinile şi picioarele;
17 toate oasele aş putea să mi le număr. Ei însă pândesc şi mă privesc;
18 îşi împart hainele mele între ei şi trag la sorţ pentru cămaşa mea.
19 Dar Tu, Doamne, nu Te depărta! Tu, Tăria mea, vino degrabă în ajutorul meu!
20 Scapă-mi sufletul de sabie şi viaţa din ghearele câinilor!
21 Scapă-mă din gura leului şi scoate-mă din coarnele bivolului!
22 Voi vesti Numele Tău fraţilor mei şi Te voi lăuda în mijlocul adunării.
23 Cei ce vă temeţi de Domnul, lăudaţi-L! Voi toţi, sămânţa lui Iacov, slăviţi-L! Cutremuraţi-vă înaintea Lui, voi toţi, sămânţa lui Israel!
24 Căci El nici nu dispreţuieşte, nici nu urăşte necazurile celui nenorocit şi nu-Şi ascunde Faţa de el, ci îl ascultă când strigă către El.
25 În adunarea cea mare, Tu vei fi pricina laudelor mele şi-mi voi împlini juruinţele în faţa celor ce se tem de Tine.
26 Cei săraci vor mânca şi se vor sătura, cei ce caută pe Domnul Îl vor lăuda. Veselă să vă fie inima pe vecie!
27 Toate marginile pământului îşi vor aduce aminte şi se vor întoarce la Domnul; toate familiile neamurilor se vor închina înaintea Ta.
28 Căci a Domnului este Împărăţia: El stăpâneşte peste neamuri.
29 Toţi cei puternici de pe pământ vor mânca şi se vor închina şi ei; înaintea Lui se vor pleca toţi cei ce se pogoară în ţărână, cei ce nu pot să-şi păstreze viaţa.
30 O sămânţă de oameni Îi va sluji şi se va vorbi despre Domnul către cei ce vor veni după ei.
31 Aceştia vor veni şi vor vesti dreptatea Lui, vor vesti lucrarea Lui poporului care se va naşte”.

 

Psalmii 118:22

„Piatra pe care au lepădat-o zidarii a ajuns să fie pusă în capul unghiului clădirii”.

 

Mulți psalmi exprimă agonia îndurată de Mesia din cauza senzației că a fost abandonat complet (vezi Psalmii 42, 88, 102). Psalmul 22 este o profeție mesianică directă, pentru că multe detalii din acest psalm nu pot fi confirmate istoric în legătură cu regele David, dar se potrivesc perfect cu circumstanțele morții lui Hristos. Isus S-a rugat pe cruce folosind cuvinte din versetul 1 al Psalmului 22 (vezi Matei 27:46).

 

Chinul separării Domnului Hristos de Tatăl Lui, provocat de faptul că Hristos purta păcatele întregii lumi, poate fi măsurat numai prin prisma apropierii Lor, anume prin unitatea lor fără egal (Ioan 1:1,2; Ioan 10:30). Totuși, nici chiar adâncimile suferinței inexplicabile nu au putut distruge unitatea dintre Tată și Fiu. În senzația Lui de abandon total, Domnul Hristos s-a încredințat pe deplin Tatălui, în ciuda hăului de disperare cu care Se confrunta.

 

Imaginea amenințătoare a taurilor puternici, a leilor care răcnesc și a câinilor evidențiază cruzimea și animozitatea oamenilor cu care Domnul Isus, comparat cu un vierme inofensiv și neajutorat, S-a confruntat în ultimele ore ale vieții Sale. Cu o acuratețe uimitoare, Psalmul 22 redă spusele pline de venin ale mulțimii care L-a batjocorit pe Isus prin chiar cuvintele adresate de El Tatălui (Psalmii 22:1,8; Matei 27:43) și faptul că soldații și-au împărțit între ei hainele lui Isus (Psalmii 22:18; Matei 27:35). Prea puțin înțelegeau oamenii că „viermele” pe care căutau să Îl zdrobească avea să devină piatra din capul unghiului templului și să îi întărească temelia (Psalmii 118:22).

 

În ciuda tuturor acestor lucruri, Mesia cel respins a devenit Sursa salvării pentru poporul lui Dumnezeu după învierea Lui (Matei 21:42; Faptele 4:10-12). Domnul Hristos a fost respins de către omenire, dar Dumnezeu Și-a înălțat Fiul făcându-L „piatra din capul unghiului” din templul spiritual al lui Dumnezeu (Efeseni 2:20-22; 1 Petru 2:4-8). Pentru cei care resping această piatră, adică mijlocul lui Dumnezeu de mântuire, aceasta va deveni un agent al judecății (Isaia 8:14; Matei 21:44).

 

Isus a plătit pe cruce pedeapsa pentru fiecare păcat pe care l-ai comis vreodată. Cum îți influențează modul de viață faptul că El a suferit în numele tău? Cât de detestabil ți se pare păcatul?

 

 

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO