[miercuri, 28 februarie] Veșnic împărat cu o putere neegalată

 

 

5. Citește Psalmii 2; 110:1-3; 89:4,13-17 și 110:1,2,5,6. Ce ne învață aceste texte despre Hristos ca împărat?

 

Psalmii 2

„1 Pentru ce se întărâtă neamurile şi pentru ce cugetă popoarele lucruri deşarte?
2 Împăraţii pământului se răscoală şi domnitorii se sfătuiesc împreună împotriva Domnului şi împotriva Unsului Său, zicând:
3 „Să le rupem legăturile şi să scăpăm de lanţurile lor!”
4 Cel ce şade în ceruri râde, Domnul Îşi bate joc de ei.
5 Apoi, în mânia Lui, le vorbeşte şi-i îngrozeşte cu urgia Sa, zicând:
6 „Totuşi Eu am uns pe Împăratul Meu pe Sion, Muntele Meu cel sfânt.”
7 „Eu voi vesti hotărârea Lui – zice Unsul. Domnul Mi-a zis: ‘Tu eşti Fiul Meu! Astăzi Te-am născut.
8 Cere-Mi, şi-Ţi voi da neamurile de moştenire şi marginile pământului în stăpânire!
9 Tu le vei zdrobi cu un toiag de fier şi le vei sfărâma ca pe vasul unui olar’.”
10 Acum dar, împăraţi, purtaţi-vă cu înţelepciune! Luaţi învăţătură, judecătorii pământului!
11 Slujiţi Domnului cu frică şi bucuraţi-vă, tremurând.
12 Daţi cinste Fiului, ca să nu Se mânie şi să nu pieriţi pe calea voastră, căci mânia Lui este gata să se aprindă! Ferice de toţi câţi se încred în El!”

 

Psalmii 110:1-3

„1 Domnul a zis Domnului meu: „Şezi la dreapta Mea până voi pune pe vrăjmaşii Tăi sub picioarele Tale.” –
2 Domnul va întinde din Sion toiagul de cârmuire al puterii Tale, zicând: „Stăpâneşte în mijlocul vrăjmaşilor Tăi!”
3 Poporul Tău este plin de înflăcărare când Îţi aduni oştirea; cu podoabe sfinte, ca din sânul zorilor, vine tineretul Tău la Tine, ca roua”.

 

Psalmii 89:4,13-17

4 ‘Îţi voi întări sămânţa pe vecie şi-n veci îţi voi aşeza scaunul de domnie’.”

 

„13 Braţul tău este puternic, mâna Ta este tare, dreapta Ta este înălţată.
14 Dreptatea şi judecata sunt temelia scaunului Tău de domnie; bunătatea şi credincioşia sunt înaintea Feţei Tale.
15 Ferice de poporul care cunoaşte sunetul trâmbiţei, care umblă în lumina Feţei Tale, Doamne!
16 El se bucură neîncetat de Numele Tău şi se făleşte cu dreptatea Ta.
17 Căci Tu eşti fala puterii lui, şi, în bunăvoinţa Ta, ne ridici puterea noastră”.

 

Psalmii 110:1,2,5,6

„1 Domnul a zis Domnului meu: „Şezi la dreapta Mea până voi pune pe vrăjmaşii Tăi sub picioarele Tale.” –
2 Domnul va întinde din Sion toiagul de cârmuire al puterii Tale, zicând: „Stăpâneşte în mijlocul vrăjmaşilor Tăi!”

 

5 Domnul, de la dreapta Ta, zdrobeşte pe împăraţi în ziua mâniei Lui.
6 El face dreptate printre neamuri: totul este plin de trupuri moarte; El zdrobeşte capete pe toată întinderea ţării”.

 

Descrierea lui Dumnezeu ca Tatăl lui Mesia face trimitere la încoronarea regelui când era primit în legământul lui Dumnezeu (Psalmii 2:7; 89:26-28). Versetul 7 din Psalmul 2 prevede învierea și înălțarea lui Hristos ca zorii noului legământ veșnic și ai preoției regale a lui Hristos (Faptele 13:33-39; Evrei 1:5, 5:5). Mesia stă la dreapta lui Dumnezeu ca cineva care are onoare și autoritate fără precedent (Psalmii 110:1; Faptele 7:55,56). „Mai mult, interdependența dintre Domnul și «Unsul» (Mesia) sugerează chiar intenția de a-L identifica pe acest Mesia davidic cu Domnul Însuși. […] Dacă Cel care stă la dreapta este Domnul, atunci Domnul este Mesia, deoarece și Acesta din urmă este văzut la  dreapta [vezi Psalmii 110:1,5]” (Jacques Doukhan, „On the Way to Emmaus”, 2012, p. 26, 27).

 

La sfârșit, Hristos va avea biruința deplină asupra vrăjmașilor Săi. Punerea dușmanilor sub picioare reflectă obiceiul regilor din Orientul Apropiat de a-și pune piciorul pe gâtul dușmanilor lor învinși pentru a-și demonstra dominația totală asupra lor. Cu toate acestea, toiagul lui
Hristos nu este aici un instrument de tortură (Psalmii 2:9; 110:2).

 

Toiagul a fost inițial purtat de către șefii de trib/seminție ca un simbol al tribului/seminției (Numeri 17:2-10). Toiagul lui Hristos provine din Sion pentru că El reprezintă poporul din Sion. Toiagul Lui este un simbol al judecății divine, care pune capăt stăpânirii răului și descrie domnia fără egal a lui Hristos (Apocalipsa 2:27; 12:5). Chiar și împărații cei răi primesc șansa de a se pocăi și de a se supune lui Mesia (Psalmii 2:10-12). O descriere grafică a victoriei finale a lui Hristos se găsește în scena din Daniel 7 a momentului de dinaintea revenirii Domnului Isus, care arată că, după ce se rostește judecata și se face „dreptate sfinților Celui Preaînalt” (Daniel 7:22), este întemeiată împărăția Lui, și „împărăția Lui este o împărăție veșnică” (7:27). Datorită crucii, făgăduința împărăției este certă. Tuturor celor care se încred  în Împărat le este promisă o binecuvântare, iar poporul se bucură de suveranitatea lui Mesia și de domnia Lui dreaptă (Psalmii 2:12; 89:15-17).

 

Cât de bine este să știm că, da, la final, binele va învinge răul, se va face dreptate și durerea va dispărea pentru totdeauna! Cum să găsim alinare în acest adevăr când, din perspectivă omenească, răul pare să prospere?

 

 

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO