[duminică+luni, 18-19 decembrie]

 

[Duminică, 18 decembrie] Judecata finală

 

Pentru mulți, ideea de judecată înseamnă condamnare. Deși este și aceasta o parte a procesului, nu trebuie să uităm că ideea de judecată are o latură pozitivă, întrucât presupune și acel moment când neprihăniților li se face dreptate. De fapt, cartea Daniel face referire la o judecată din vremea sfârșitului prin care se face „dreptate sfinților Celui Preaînalt” (Daniel 7:22). Judecata lui Dumnezeu include astfel ambele aspecte. Citește despre acest lucru în 1 Împărați 8:32.

 

1. Citește Matei 25:31-46 și Ioan 5:21-29. Cum a exprimat Isus atât ideea de condamnare, cât și pe cea de dreptate la judecata finală?

 

Matei 25:31-46

„31 Când va veni Fiul omului în slava Sa, cu toţi sfinţii îngeri, va şedea pe scaunul de domnie al slavei Sale. 32 Toate neamurile vor fi adunate înaintea Lui. El îi va despărţi pe unii de alţii cum desparte păstorul oile de capre; 33 şi va pune oile la dreapta, iar caprele la stânga Lui. 34 Atunci, Împăratul va zice celor de la dreapta Lui: ‘Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, de moşteniţi Împărăţia, care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii. 35 Căci am fost flămând şi Mi-aţi dat de mâncat; Mi-a fost sete şi Mi-aţi dat de băut; am fost străin şi M-aţi primit; 36 am fost gol şi M-aţi îmbrăcat; am fost bolnav şi aţi venit să Mă vedeţi; am fost în temniţă şi aţi venit pe la Mine.’ 37 Atunci, cei neprihăniţi Îi vor răspunde: ‘Doamne, când Te-am văzut noi flămând şi Ţi-am dat să mănânci sau fiindu-Ţi sete şi Ţi-am dat de ai băut? 38 Când Te-am văzut noi străin şi Te-am primit sau gol şi Te-am îmbrăcat? 39 Când Te-am văzut noi bolnav sau în temniţă şi am venit pe la Tine?’ 40 Drept răspuns, Împăratul le va zice: ‘Adevărat vă spun că, ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia din aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie mi le-aţi făcut.’ 41 Apoi va zice celor de la stânga Lui: ‘Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care a fost pregătit Diavolului şi îngerilor lui! 42 Căci am fost flămând, şi nu Mi-aţi dat să mănânc; Mi-a fost sete, şi nu Mi-aţi dat să beau; 43 am fost străin, şi nu M-aţi primit; am fost gol, şi nu M-aţi îmbrăcat; am fost bolnav şi în temniţă, şi n-aţi venit pe la Mine.’ 44 Atunci, Îi vor răspunde şi ei: ‘Doamne, când Te-am văzut noi flămând sau fiindu-Ţi sete, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în temniţă şi nu Ţi-am slujit?’ 45 Şi El, drept răspuns, le va zice: ‘Adevărat vă spun că, ori de câte ori n-aţi făcut aceste lucruri unuia dintr-aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie nu Mi le-aţi făcut.’ 46 Şi aceştia vor merge în pedeapsa veşnică, iar cei neprihăniţi vor merge în viaţa veşnică.””

 

Ioan 5:21-29

„21 În adevăr, după cum Tatăl învie morţii şi le dă viaţă, tot aşa şi Fiul dă viaţă cui vrea. 22 Tatăl nici nu judecă pe nimeni, ci toată judecata a dat-o Fiului, 23 pentru ca toţi să cinstească pe Fiul cum cinstesc pe Tatăl. Cine nu cinsteşte pe Fiul nu cinsteşte pe Tatăl, care L-a trimis. 24 Adevărat, adevărat vă spun că cine ascultă cuvintele Mele şi crede în Cel ce M-a trimis are viaţa veşnică şi nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viaţă. 25 Adevărat, adevărat vă spun că vine ceasul, şi acum a şi venit, când cei morţi vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu şi cei ce-l vor asculta vor învia. 26 Căci, după cum Tatăl are viaţa în Sine, tot aşa a dat şi Fiului să aibă viaţa în Sine. 27 Şi I-a dat putere să judece, întrucât este Fiu al omului. 28 Nu vă miraţi de lucrul acesta, pentru că vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui 29 şi vor ieşi din ele. Cei ce au făcut binele vor învia pentru viaţă, iar cei ce au făcut răul vor învia pentru judecată”.

 

Unii susțin că formulările „nu este judecat” (Ioan 3:18) și „nu vine la judecată” (Ioan 5:24) înseamnă că aceia care sunt în bună relație cu Hristos nu sunt judecați deloc. Dar aceste expresii înseamnă că cei credincioși nu sunt condamnați în cadrul judecății. Prin urmare, textul ar trebui înțeles ca însemnând „nu este condamnat” (Ioan 3:18) și „nu va fi condamnat” (Ioan 5:24). Pe scurt, destinul ne este hotărât în viața noastră de acum. Celor care cred în Hristos li se face dreptate la judecată, iar cei care nu sunt în Hristos rămân în continuare condamnați. Descriind judecata (Matei 25:31-46), Domnul Isus a menționat prezența nu doar a caprelor (cei nelegiuiți), ci și a oilor (cei neprihăniți). Citește ce  are de spus apostolul Pavel privind judecata în 2 Corinteni 5:10.

 

Atunci când ne gândim la judecată trebuie să avem în vedere că suntem mântuiți prin har (Isaia 55:1; Efeseni 2:8-10), considerați neprihăniți prin credință (Geneza 15:6; Romani 5:1) și judecați după fapte (Eclesiastul 12:14; Matei 25:31-46; Apocalipsa 20:11-13). Legea în baza căreia se face judecata este Legea morală a lui Dumnezeu așa cum este rezumată în Cele Zece Porunci (Eclesiastul 12:13,14; Iacov 1:25; 2:8-17). Faptele noastre sunt dovada exterioară a autenticității experienței mântuirii personale și, în consecință, elementele de care trebuie să se țină cont în timpul judecății.

 

Nu uita: nu există niciun decret arbitrar din partea lui Dumnezeu prin care îi alege pe unii ca să fie salvați și pe alții să fie pierduți! Fiecare este responsabil din punct de vedere moral pentru propriul destin. Judecata nu este momentul când Dumnezeu decide dacă ne acceptă sau nu, ci ocazia când Dumnezeu ne definitivează alegerea, indiferent că L-am acceptat
sau nu – o alegere vădită de faptele noastre.

 

[Luni, 19 decembrie]  Judecata preadventă

 

Ideea de judecată care precedă revenirea lui Hristos, sau ceea ce noi numim „judecata preadventă”, se găsește în multe locuri în Scriptură.

 

2. Citește Daniel 7:9-14; Matei 22:1-14; Apocalipsa 11:1,18,19 și Apocalipsa 14:6,7. În ce fel se clarifică ideea de cercetare, investigație preadventă în sala tribunalului ceresc? Care este semnificația unei astfel de judecăți?

 

Daniel 7:9-14

„9 Mă uitam la aceste lucruri până când s-au aşezat nişte scaune de domnie. Şi un Îmbătrânit de zile a şezut jos. Haina Lui era albă ca zăpada şi părul capului Lui era ca nişte lână curată; scaunul Lui de domnie era ca nişte flăcări de foc şi roţile Lui, ca un foc aprins. 10 Un râu de foc curgea şi ieşea dinaintea Lui. Mii de mii de slujitori Îi slujeau şi de zece mii de ori zece mii stăteau înaintea Lui. S-a ţinut judecata şi s-au deschis cărţile. 11 Eu mă uitam mereu din pricina cuvintelor pline de trufie pe care le rostea cornul acela: m-am uitat până când fiara a fost ucisă şi trupul ei a fost nimicit şi aruncat în foc, ca să fie ars. 12 Şi celelalte fiare au fost dezbrăcate de puterea lor, dar li s-a îngăduit o lungire a vieţii până la o vreme şi un ceas anumit. 13 M-am uitat în timpul vedeniilor mele de noapte şi iată că pe norii cerurilor a venit unul ca un fiu al omului; a înaintat spre Cel Îmbătrânit de zile şi a fost adus înaintea Lui. 14 I S-a dat stăpânire, slavă şi putere împărătească, pentru ca să-i slujească toate popoarele, neamurile şi oamenii de toate limbile. Stăpânirea Lui este o stăpânire veşnică şi nu va trece nicidecum şi Împărăţia Lui nu va fi nimicită niciodată”.

 

Matei 22:1-14

„Isus a luat cuvântul şi le-a vorbit iarăşi în pilde. Şi a zis: 2 „Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un împărat care a făcut nuntă fiului său. 3 A trimis pe robii săi să cheme pe cei poftiţi la nuntă, dar ei n-au vrut să vină. 4 A trimis iarăşi alţi robi şi le-a zis: ‘Spuneţi celor poftiţi: «Iată că am gătit ospăţul meu; juncii şi vitele mele cele îngrăşate au fost tăiate; toate sunt gata, veniţi la nuntă».’ 5 Dar ei, fără să le pese de poftirea lui, au plecat: unul la holda lui şi altul la negustoria lui. 6 Ceilalţi au pus mâna pe robi, şi-au bătut joc de ei şi i-au omorât. 7 Când a auzit, împăratul s-a mâniat, a trimis oştile sale, a nimicit pe ucigaşii aceia şi le-a ars cetatea. 8 Atunci a zis robilor săi: ‘Nunta este gata, dar cei poftiţi n-au fost vrednici de ea. 9 Duceţi-vă dar la răspântiile drumurilor şi chemaţi la nuntă pe toţi aceia pe care-i veţi găsi.’ 10 Robii au ieşit la răspântii, au strâns pe toţi pe care i-au găsit, şi buni, şi răi, şi odaia ospăţului de nuntă s-a umplut de oaspeţi. 11 Împăratul a intrat să-şi vadă oaspeţii şi a zărit acolo pe un om care nu era îmbrăcat în haina de nuntă. 12 ‘Prietene’, i-a zis el, ‘cum ai intrat aici fără să ai haină de nuntă?’ Omul acela a amuţit. 13 Atunci, împăratul a zis slujitorilor săi: ‘Legaţi-i mâinile şi picioarele şi luaţi-l şi aruncaţi-l în întunericul de afară; acolo vor fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor. 14 Căci mulţi sunt chemaţi, dar puţini sunt aleşi’.””

 

Apocalipsa 11:1,18,19

„1 Apoi mi s-a dat o trestie asemenea unei prăjini şi mi s-a zis: „Scoală-te şi măsoară Templul lui Dumnezeu, altarul şi pe cei ce se închină în el.

18 Neamurile se mâniaseră, dar a venit mânia Ta; a venit vremea să judeci pe cei morţi, să răsplăteşti pe robii Tăi proroci, pe sfinţi şi pe cei ce se tem de Numele Tău, mici şi mari, şi să prăpădeşti pe cei ce prăpădesc pământul!” 19 Şi Templul lui Dumnezeu, care este în cer, a fost deschis şi s-a văzut chivotul legământului Său, în Templul Său. Şi au fost fulgere, glasuri, tunete, un cutremur de pământ şi o grindină mare”.

 

Apocalipsa 14:6,7

„6 Şi am văzut un alt înger care zbura prin mijlocul cerului cu o Evanghelie veşnică, pentru ca s-o vestească locuitorilor pământului, oricărui neam, oricărei seminţii, oricărei limbi şi oricărui norod. 7 El zicea cu glas tare: „Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi-I slavă, căci a venit ceasul judecăţii Lui, şi închinaţi-vă Celui ce a făcut cerul şi pământul, marea şi izvoarele apelor!””

 

Conceptul de judecată de cercetare preadventă a poporului lui Dumnezeu se bazează pe trei învățături biblice fundamentale: Una dintre ele este aceea că toți morții – drepți sau nelegiuiți – rămân într-o stare de inconștiență în mormintele lor până la învierea finală (Ioan 5:25-29). A doua învățătură este cea despre existența unei judecăți universale, a tuturor oamenilor (2 Corinteni 5:10; Apocalipsa 20:11-13). Cea de-a treia constă în faptul că prima înviere va reprezenta răsplata binecuvântată a celor neprihăniți, iar a doua înviere va însemna moartea veșnică a celor nelegiuiți (Ioan 5:28,29; Apocalipsa 20:4-6,12-15). Aceasta înseamnă că, dacă tot vor fi judecați, toți oamenii ar trebui să fie judecați înainte de învierea aferentă fiecăruia dintre ei, deoarece cu ocazia învierii își vor primi răsplata finală.

 

Cartea Daniel ne ajută să înțelegem atât perioada, cât și natura judecății preadvente. La sfârșitul celor 2.300 de zile simbolice – în anul 1844 –, sanctuarul ceresc avea să fie curățat (Daniel 8:14; compară cu Evrei 9:23) și judecata de cercetare preadventă avea să înceapă (Daniel 7:9-14). Acestea sunt două moduri diferite de a vorbi despre același eveniment. Iar judecata are loc pentru a face „dreptate sfinților Celui Preaînalt” (Daniel 7:22). Cu alte cuvinte, este o veste bună pentru poporul lui Dumnezeu. În Matei 22:1-14, Isus a vorbit despre o cercetare a invitaților la nuntă înainte ca sărbătoarea nunții să înceapă efectiv. Iar în cartea Apocalipsa, judecata de cercetare preadventă este descrisă prin intermediul acțiunii de măsurare a acelora care se închină în templul lui Dumnezeu (Apocalipsa 11:1) și prin vestirea că „a sosit ceasul judecății” (Apocalipsa 14:6,7; compară cu Apocalipsa 14:14-16).

 

Ce impact ar trebui să aibă asupra vieții noastre de pe pământ faptul că știm despre judecata din cer?

 

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO