[miercuri, 19 octombrie] „Morții Tăi vor învia!”
4. Care este deosebirea dintre cei care vor pieri pentru totdeauna și cei care vor primi viața veșnică?
Isaia 26:14
„Cei ce sunt morţi acum nu vor mai trăi, sunt nişte umbre şi nu se vor mai scula, căci Tu i-ai pedepsit, i-ai nimicit şi le-ai şters pomenirea”.
Maleahi 4:1
„Căci iată, vine ziua care va arde ca un cuptor! Toţi cei trufaşi şi toţi cei răi vor fi ca miriştea; ziua care vine îi va arde, zice Domnul oştirilor, şi nu le va lăsa nici rădăcină, nici ramură”.
Isaia 26:19
„Să învie dar morţii Tăi! Să se scoale trupurile mele moarte! Treziţi-vă şi săriţi de bucurie, cei ce locuiţi în ţărână! Căci roua Ta este o rouă dătătoare de viaţă, şi pământul va scoate iarăşi afară pe cei morţi.”
Isaia prezintă contrastul major dintre maiestatea lui Dumnezeu și fragilitatea noastră umană (vezi Isaia 40). Noi suntem ca iarba care se usucă și ca floarea care se ofilește, dar Cuvântul lui Dumnezeu rămâne în veac (Isaia 40:6-8). Totuși, în ciuda păcătoșeniei noastre, harul salvator al lui Dumnezeu este la dispoziția tuturor oamenilor și este valabil pentru cei care acceptă legământul Său și țin Sabatul (Isaia 56).
Isaia aprofundează subiectul speranței învierii. Trimiterile la înviere analizate până acum au fost mai mult perspective personale (Iov 19:25-27; Psalmii 49:15; 71:20), dar profetul Isaia vorbește despre înviere incluzându-se atât pe sine, cât și comunitatea credincioșilor din cadrul legământului (Isaia 26:19). În capitolul 26 face distincție între soarta celor nelegiuiți și soarta celor neprihăniți. Pe de o parte, cei nelegiuiți vor rămâne morți, fără să fie readuși la viață, cel puțin după „moartea a doua” (Apocalipsa 21:8). Ei vor fi distruși total și le va dispărea pentru totdeauna până și pomenirea (Isaia 26:14). Acest pasaj evidențiază ideea că nu există duhuri sau spirite care să supraviețuiască și să rămână vii după moarte. Vorbind despre distrugerea finală a celor răi, care va urma, Domnul afirmă în cartea Meleahi că aceștia vor arde, nemaiavând „nici rădăcină, nici ramură” (4:1).
Pe de altă parte, cei neprihăniți care au murit vor fi înviați ca să-și primească binecuvântata răsplată. Isaia 25 evidențiază faptul că Domnul Dumnezeu „nimicește moartea pe vecie” și „șterge lacrimile de pe toate fețele” (v. 8). Citește și Isaia 26:19.Toți cei neprihăniți înviați vor participa la masa de bucurie pe care Domnul o va pregăti pentru toate popoarele (Isaia 25:6). Învierea finală îi va aduce laolaltă pe toți neprihăniții din toate timpurile, inclusiv pe cei dragi ai tăi care au murit în Hristos.
Imaginează-ți că nu am fi avut nicio speranță, nicio asigurare, niciun motiv să credem altceva decât că moartea noastră este pur și simplu sfârșitul a tot ce suntem. Apoi, și mai rău, că toți aceia care ne-au cunoscut vreodată se vor duce și ei și curând va fi ca și când nu am fi existat niciodată și ca și când viața noastră nu ar fi însemnat niciodată nimic. Cum se deosebește soarta aceasta de speranța pe care o avem?
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
