[duminică, 7 august] Imaginea de ansamblu

 

 

Când suferim, este foarte ușor să presupunem că ce ni se întâmplă este singurul lucru care contează. Dar există o imagine ceva mai amplă decât cea în care suntem doar noi, personal (vezi Apocalipsa 12:7; Romani 8:22).

 

1. Citește Habacuc 1:1-4. Cu ce se confruntă profetul?

 

Habacuc 1:1-4

„Prorocia descoperită prorocului Habacuc. 2 Până când voi striga către Tine, Doamne, fără s-asculţi? Până când mă voi tângui Ţie, fără să dai ajutor? 3 Pentru ce mă laşi să văd nelegiuirea şi Te uiţi la nedreptate? Asuprirea şi silnicia se fac sub ochii mei, se nasc certuri şi se stârneşte gâlceavă. 4 De aceea legea este fără putere şi dreptatea nu se vede, căci cel rău biruie pe cel neprihănit, de aceea se fac judecăţi nedrepte”.

 

Te-ai aștepta ca Dumnezeu să zică ceva de genul: „Vai, Habacuc, e într-adevăr îngrozitor! Stai că vin Eu și te ajut imediat!” Dar răspunsul lui Dumnezeu este chiar opusul. El îi spune lui Habacuc că va fi și mai rău. Citește acest răspuns în Habacuc 1:5-11. Locuitorii din Israel erau prizonieri la asirieni, iar Dumnezeu promite că situația se va înrăutăți și mai mult: locuitorii din Iuda vor fi atacați de babilonieni. Habacuc strigă din nou către Domnul în versetele 12-17 și apoi așteaptă să vadă ce va spune Dumnezeu.

 

2. Citește Habacuc 2:2,3. Introducerea făcută de Dumnezeu la mesajul despre distrugerea Babilonului îți insuflă speranță? Prin ce anume?

 

Habacuc 2:2,3

„2 Domnul mi-a răspuns şi a zis: „Scrie prorocia şi sap-o pe table, ca să se poată citi uşor! 3 Căci este o prorocie a cărei vreme este hotărâtă, se apropie de împlinire şi nu va minţi; dacă zăboveşte, aşteaptă-o, căci va veni şi se va împlini negreşit”.

 

Capitolul 2 din Habacuc reprezintă promisiunea lui Dumnezeu referitoare la distrugerea babilonienilor. Evrei 10:37 citează Habacuc 2:3, făcând aluzie la o aplicație mesianică viitoare a acestei făgăduințe. Certitudinea cu care a fost promisă distrugerea Babilonului este valabilă
și în cazul distrugerii „Babilonului celui mare” (vezi Apocalipsa 18:2).

 

Habacuc era prins între marea nenorocire din jurul lui și promisiunea lui Dumnezeu că situația se va înrăutăți. Acesta este exact punctul în care ne aflăm noi în istoria mântuirii. Un rău enorm este în jurul nostru, dar Biblia prezice că va veni un rău și mai mare. Secretul supraviețuirii lui Habacuc a fost faptul că a ajuns să vadă întregul tablou, imaginea de ansamblu. Prin urmare, în capitolul 3, el este în stare să înalțe o rugăciune extraordinară de laudă, pe baza a ceea ce va face Dumnezeu în viitor.

 

Citește Habacuc 3:16-19. Care sunt motivele de speranță identificate de profet? Care este speranța poporului lui Dumnezeu în timp ce așteptăm desfășurarea ultimelor scene profetice? Cum îți poți însuși această speranță?

 

Habacuc 3:16-19

„16 Când am auzit… lucrul acesta, mi s-a cutremurat trupul; la vestea aceasta, mi se înfioară buzele, îmi intră putrezirea în oase şi-mi tremură genunchii. Căci aş putea oare aştepta în tăcere ziua necazului, ziua când asupritorul va merge împotriva poporului? 17 Căci, chiar dacă smochinul nu va înflori, viţa nu va da niciun rod, rodul măslinului va lipsi şi câmpiile nu vor da hrană, oile vor pieri din staule şi nu vor mai fi boi în grajduri, 18 eu tot mă voi bucura în Domnul, mă voi bucura în Dumnezeul mântuirii mele! 19 Domnul Dumnezeul este tăria mea; El îmi face picioarele ca ale cerbilor şi mă face să merg pe înălţimile mele.” – Către mai-marele cântăreţilor. De cântat cu instrumente cu coarde”.

 

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO