[luni, 8 august] Cine este Tatăl nostru

 

 

Oswald Chambers scrie: „L-ai întrebat pe Dumnezeu ce are de gând să facă? Nu îți va spune niciodată. Dumnezeu nu îți spune ce va face; El îți descoperă Cine este El” („My Utmost for His Highest”, 2 ianuarie; vezi Oswald Chambers, „Tot ce am mai de preț pentru Cel Preaînalt”, Editura Poarta Bucuriei, 2015). Ce crezi că vrea să spună Oswald Chambers?

 

După cum știm, cartea Iov începe cu marea tragedie personală care s-a abătut asupra lui Iov. El pierde totul, cu excepția propriei vieți și a soției. Urmează o discuție în care prietenii lui încearcă să înțeleagă de ce s-au întâmplat toate acestea. În timpul conversației lor, Dumnezeu tace.

 

Apoi, deodată, în Iov 38, Dumnezeu apare și vorbește. Fără nicio pauză, Dumnezeu îi pune lui Iov vreo 60 de întrebări încuietoare. Deschide Biblia și parcurge-le în Iov 38 și 39.

 

După ultima întrebare, Iov răspunde: „Iată, eu sunt prea mic. Ce să-Ți răspund? Îmi pun mâna la gură. Am vorbit o dată, și nu voi mai răspunde; de două ori, și nu voi mai adăuga nimic” (Iov 40:4,5). Dar Dumnezeu nu a terminat. Reîncepe și îi adresează o altă rafală de întrebări „grele”.

 

3. Citește răspunsul final al lui Iov în Iov 42:1-6. Ce încerca Dumnezeu să-i spună lui Iov și care a fost efectul asupra acestuia?

 

Iov 42:1-6

„Iov a răspuns Domnului şi a zis: 2 „Ştiu că Tu poţi totul şi că nimic nu poate sta împotriva gândurilor Tale”. 3 „Cine este acela care are nebunia să-Mi întunece planurile?” „Da, am vorbit, fără să le înţeleg, de minuni, care sunt mai pe sus de mine şi pe care nu le pricep.” 4 „Ascultă-Mă şi voi vorbi; te voi întreba şi Mă vei învăţa.” 5 „Urechea mea auzise vorbindu-se de Tine, dar acum ochiul meu Te-a văzut. 6 De aceea mi-e scârbă de mine şi mă pocăiesc în ţărână şi cenuşă.””

 

Dumnezeu nu răspunde la niciun „de ce?” formulat de prietenii lui Iov. În schimb, El zugrăvește o imagine a măreției Sale de neegalat, manifestată prin intermediul lucrărilor Sale de creație. Apoi Iov sigur nu mai are nevoie de niciun răspuns. Nevoia de explicații a fost eclipsată de imaginea copleșitoare a grandorii lui Dumnezeu.

 

Acest episod biblic dezvăluie un paradox fascinant. Speranța și încurajarea pot să răsară din conștientizarea faptului că noi cunoaștem foarte puțin. Instinctiv, încercăm să ne găsim liniștea prin faptul de a ști totul și drept urmare ne descurajăm când nu putem cunoaște totul. Dar uneori Dumnezeu scoate în evidență neștiința noastră pentru ca noi să putem înțelege că speranța umană se poate ancora doar într-o Ființă mult mai mare decât noi înșine.

 

Există lucruri din realitatea războiului pe care pur și simplu nu le înțelegi? Dacă da, concentrează-te asupra caracterului lui Dumnezeu. Cum poate acest exercițiu să îți dea speranță, acea speranță de care ai nevoie ca să rămâi ferm prin ceea ce acum pare de neînțeles?

 

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO