[joi, 21 iulie] Caracterul personal și comunitatea umană
Versurile unei melodii zic așa: „Sunt o stâncă, sunt o insulă.” Ți-ai dorit vreodată singurătatea într-o asemenea măsură? Poate pe unii chiar i-ai auzit spunând: „Știi ceva? Umblarea mea cu Dumnezeu este o chestiune personală. Nu este ceva despre care să vreau să vorbesc.”
7 Citește Efeseni 4:11-16. Ce rol îi atribuie Pavel comunității?
Efeseni 4:11-16
„11 Şi El a dat pe unii apostoli, pe alţii proroci, pe alţii evanghelişti, pe alţii păstori şi învăţători 12 pentru desăvârşirea sfinţilor, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos, 13 până vom ajunge toţi la unirea credinţei şi a cunoştinţei Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la înălţimea staturii plinătăţii lui Hristos; 14 ca să nu mai fim copii, plutind încoace şi încolo, purtaţi de orice vânt de învăţătură, prin viclenia oamenilor şi prin şiretenia lor în mijloacele de amăgire, 15 ci, credincioşi adevărului, în dragoste, să creştem în toate privinţele, ca să ajungem la Cel ce este Capul, Hristos. 16 Din El, tot trupul, bine închegat şi strâns legat prin ceea ce dă fiecare încheietură, îşi primeşte creşterea potrivit cu lucrarea fiecărei părţi în măsura ei şi se zideşte în dragoste”.
Când le scrie efesenilor, Pavel descrie biserica drept un trup. Isus este capul, iar poporul Lui alcătuiește restul corpului. Dacă citești Efeseni 4:13, vei observa că scopul suprem al conviețuirii într-o astfel de comunitate este acela de a ajunge la „înălțimea staturii plinătății lui Hristos”. Și pentru aceasta avem nevoie unul de celălalt.
Cu siguranță este posibil să fii creștin de unul singur. De fapt, ca în cazul multora de-a lungul secolelor, care au fost luați în râs și persecutați, uneori este inevitabil statutul de creștin singur. Este o mărturie grăitoare despre puterea lui Dumnezeu atunci când bărbați și femei nu cedează sub presiunea care îi înconjoară. Totuși, dincolo de această realitate, Pavel vrea să sublinieze un adevăr categoric: în esență, noi trăim și manifestăm plinătatea lui Hristos atunci când colaborăm, în părtășie unii cu alții.
8. Citește Efeseni 4:11-16. Ce spune Pavel că trebuie să se întâmple înainte ca plinătatea lui Hristos să se manifeste în comunitatea noastră de credincioși?
9. Manifestarea plinătății lui Hristos de către o comunitate se deosebește de manifestarea plinătății lui Hristos de către un singur individ? În ce fel? Care sunt implicațiile acestui lucru în contextul marii lupte? Vezi Efeseni 3:10.
Efeseni 3:10
„…pentru ca domniile şi stăpânirile din locurile cereşti să cunoască azi, prin Biserică, înţelepciunea nespus de felurită a lui Dumnezeu,…”
Este ușor să fii amabil când ești singur sau cu persoane străine, dar este mult mai greu să te porți frumos cu cei pe care fie îi cunoști foarte bine, fie nu îi agreezi. În realitate, când manifestăm har și bunătate față de oameni, le oferim și o mărturie irezistibilă despre adevărul lui Dumnezeu.
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
