[Vineri, 22 iulie]

 

 

Studiu suplimentar:

Ellen G. White, „Parabolele Domnului Hristos”, capitolul 29; Tragedia veacurilor, capitolul 39

 

„Formarea caracterului este cea mai importantă misiune încredinţată vreodată omului şi niciodată nu a fost mai importantă ca acum studierea minuțioasă a acestui subiect. Nicio generaţie din trecut nu s-a mai confruntat cu aspecte atât de însemnate, niciodată tinerii şi tinerele nu au mai avut de înfruntat așa mari pericole precum cele de azi” (Ellen G. White, „Educație”, p. 225).

 

„În parabolă, fecioarele neînțelepte […] îi simbolizează pe aceia care nu s-au pregătit prin formarea unui caracter care să reziste pe timp de criză. Este ca și cum ei ar trebui să meargă la vecini și să le spună: «Dă-mi caracterul tău sau voi fi pierdut.» Cele care au fost înțelepte nu au putut să pună din uleiul lor în lămpile pâlpâitoare ale fecioarelor neînțelepte. Caracterul nu este transferabil. Nu este de cumpărat sau de vândut, ci se dobândește. Domnul i-a dat fiecărui om în parte ocazia de a-și dezvolta un caracter neprihănit în timpul de har, dar nu a oferit posibilitatea ca cineva să poată împărți cu altcineva caracterul pe care și l-a format trecând prin experiențe grele, învățând lecții de la Marele Învățător, astfel încât să poată manifesta răbdare în încercare și să-și exercite credința ca să poată muta munții imposibilității” (Ellen G. White, în „The Youth′s Instructor”, 6 ianuarie 1896).

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO