[marți, 10 mai] Semnul legământului cu Avraam

 

 

3. Cum înțelegi însemnătatea spirituală și profetică a ritualului circumciziei?

 

Geneza 17:1-19

„Când a fost Avram în vârstă de nouăzeci şi nouă de ani, Domnul i S-a arătat şi i-a zis: „Eu sunt Dumnezeul Cel atotputernic. Umblă înaintea Mea şi fii fără prihană. 2 Voi face un legământ între Mine şi tine şi te voi înmulţi nespus de mult.” 3 Avram s-a aruncat cu faţa la pământ şi Dumnezeu i-a vorbit astfel: 4 „Iată legământul Meu pe care-l fac cu tine: vei fi tatăl multor neamuri. 5 Nu te vei mai numi Avram, ci numele tău va fi Avraam[a], căci te fac tatăl multor neamuri. 6 Te voi înmulţi nespus de mult; voi face din tine neamuri întregi şi din tine vor ieşi împăraţi. 7 Voi pune legământul Meu între Mine şi tine şi sămânţa ta după tine din neam în neam; acesta va fi un legământ veşnic, în puterea căruia Eu voi fi Dumnezeul tău şi al seminţei tale după tine. 8 Ţie şi seminţei tale după tine îţi voi da ţara în care locuieşti acum ca străin, şi anume îţi voi da toată ţara Canaanului în stăpânire veşnică şi Eu voi fi Dumnezeul lor.” 9 Dumnezeu a zis lui Avraam: „Să păzeşti legământul Meu, tu şi sămânţa ta după tine, din neam în neam. 10 Acesta este legământul Meu pe care să-l păziţi între Mine şi voi şi sămânţa ta după tine: tot ce este de parte bărbătească între voi să fie tăiat împrejur. 11 Să vă tăiaţi împrejur în carnea prepuţului vostru, şi acesta să fie semnul legământului dintre Mine şi voi. 12 La vârsta de opt zile, orice copil de parte bărbătească dintre voi să fie tăiat împrejur, neam după neam: fie că este rob născut în casă, fie că este cumpărat cu bani de la vreun străin, care nu face parte din neamul tău. 13 Va trebui tăiat împrejur atât robul născut în casă, cât şi cel cumpărat cu bani, şi astfel legământul Meu să fie întărit în carnea voastră ca un legământ veşnic. 14 Un copil de parte bărbătească netăiat împrejur în carnea prepuţului lui să fie nimicit din mijlocul neamului său: a călcat legământul Meu.” 15 Dumnezeu a zis lui Avraam: „Să nu mai chemi Sarai pe nevastă-ta Sarai, ci numele ei să fie Sara. 16 Eu o voi binecuvânta şi îţi voi da un fiu din ea; da, o voi binecuvânta şi ea va fi mama unor neamuri întregi; chiar împăraţi de noroade vor ieşi din ea.” 17 Avraam s-a aruncat cu faţa la pământ şi a râs, căci a zis în inima lui: „Să i se mai nască oare un fiu unui bărbat de o sută de ani? Şi să mai nască oare Sara la nouăzeci de ani?” 18 Şi Avraam a zis lui Dumnezeu: „Să trăiască Ismael înaintea Ta!” 19 Dumnezeu a zis: „Cu adevărat, nevasta ta Sara îţi va naşte un fiu şi-i vei pune numele Isaac. Eu voi încheia legământul Meu cu el, ca un legământ veşnic pentru sămânţa lui după el”.

 

Romani 4:11

„Apoi, a primit ca semn tăierea împrejur, ca o pecete a acelei neprihăniri pe care o căpătase prin credinţă, când era netăiat împrejur. Şi aceasta, pentru ca să fie tatăl tuturor celor care cred, măcar că nu sunt tăiaţi împrejur; ca, adică, să li se socotească şi lor neprihănirea aceasta…”

 

Așa cum am văzut în relatarea precedentă (Geneza 16), lipsa de credință a lui Avram a întrerupt cursul călătoriei sale spirituale cu Dumnezeu. În acea perioadă, Dumnezeu a tăcut. Acum, pentru prima dată de atunci, Dumnezeu îi vorbește din nou. El reia legătura cu Avram și îl readuce în punctul în care a făcut un legământ cu el (Geneza 15:18). Acum însă Dumnezeu îi dă semnul acelui legământ. Semnificația tăierii-împrejur a fost îndelung dezbătută de teologi. Fiindcă presupune vărsare de sânge (vezi Exodul 4:25), acest ritual ar putea fi înțeles în contextul sacrificiului, jertfei, semnificând neprihănirea care este atribuită (compară cu Romani 4:11).

 

Un alt aspect semnificativ este că acest legământ, simbolizat prin tăiereaîmprejur, este descris în termeni care trimit înapoi la prima profeție mesianică (compară Geneza 17:7 cu Geneza 3:15). Paralela dintre cele două texte sugerează că făgăduința pe care Dumnezeu i-a făcut-o lui Avram are în vedere mai mult decât simpla constituire formală a unui popor, ci conține perspectiva spirituală a salvării tuturor popoarelor de pe pământ. Iar ideea de „legământ veșnic” (Geneza 17:7) se referă la lucrarea urmașului mesianic, la jertfa lui Hristos care le asigură viața veșnică tuturor acelora care o cer prin credință, precum și tot ce include credința (compară cu Romani 6:23 și Tit 1:2).

 

Interesant, această promisiune a unui viitor veșnic este conținută în schimbarea numelui lui Avram și al lui Sarai. Numele lor făceau referire doar la statutul lor prezent: Avram înseamnă „tată înălțat” și Sarai, „prințesa mea” (prințesa lui Avram). Schimbarea numelor lor în „Avraam” și „Sara” făcea referire la viitor: Avraam înseamnă „tatăl multor neamuri” și Sara, „prințesa” (tuturor). În paralel, și nu fără puțină ironie, numele Isaac („el va râde”) este o trimitere la râsul lui Avraam (primul râs consemnat în Scripturi, Geneza 17:17); este un râs care denotă scepticism, neîncredere sau poate mirare. În orice caz, deși a crezut în ce îi promisese Domnul în mod clar, Avraam încă se lupta să trăiască prin credință și încredere.

 

Cum putem învăța să continuăm să credem chiar dacă uneori ne luptăm cu respectiva convingere, așa ca Avraam? De ce este important să nu renunțăm, în ciuda momentelor în care ne îndoim?

 

 

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO