[miercuri, 11 mai] Fiul făgăduinței

 

 

Nu doar Ismael, ci toți bărbații din casa lui Avraam au fost circumciși (Geneza 17:23-27). Cuvântul kol, „tot”, „toți”, se repetă de patru ori (Geneza 17:23,27). În acest context de includere a tuturor i Se arată Dumnezeu lui Avraam pentru a-i confirma promisiunea despre un fiu, Isaac.

 

4. Ce lecții de ospitalitate îți inspiră primirea pe care Avraam le-a făcut-o vizitatorilor săi? Cum explici răspunsul lui Dumnezeu la ospitalitatea lui Avraam?

 

Geneza 18:1-15

„Domnul i S-a arătat la stejarii lui Mamre, pe când Avraam şedea la uşa cortului, în timpul zădufului zilei. 2 Avraam a ridicat ochii şi s-a uitat, şi iată că trei bărbaţi stăteau în picioare lângă el. Când i-a văzut, a alergat înaintea lor, de la uşa cortului, şi s-a plecat până la pământ. 3 Apoi a zis: „Doamne, dacă am căpătat trecere în ochii Tăi, nu trece, rogu-Te, pe lângă robul Tău. 4 Îngăduie să se aducă puţină apă, ca să vi se spele picioarele, şi odihniţi-vă sub copacul acesta. 5 Am să mă duc să iau o bucată de pâine, ca să prindeţi la inimă, şi după aceea vă veţi vedea de drum, căci pentru aceasta treceţi pe lângă robul vostru.” „Fă cum ai zis”, i-au răspuns ei. 6 Avraam s-a dus repede în cort la Sara şi a zis: „Ia repede trei măsuri de făină albă, frământă şi fă turte.” 7 Şi Avraam a alergat la vite, a luat un viţel tânăr şi bun şi l-a dat unei slugi să-l gătească în grabă. 8 Apoi a luat unt şi lapte, împreună cu viţelul pe care-l gătise, şi le-a pus înaintea lor. El însuşi a stat lângă ei, sub copac, şi le-a slujit până ce au mâncat. 9 Atunci, ei i-au zis: „Unde este nevastă-ta, Sara?” „Uite-o în cort”, a răspuns el. 10 Unul dintre ei a zis: „La anul pe vremea aceasta, Mă voi întoarce negreşit la tine şi iată că Sara, nevastă-ta, va avea un fiu.” Sara asculta la uşa cortului care era înapoia lui. 11 Avraam şi Sara erau bătrâni, înaintaţi în vârstă, şi Sarei nu-i mai venea rânduiala femeilor. 12 Sara a râs în sine, zicând: „Acum, când am îmbătrânit, să mai am pofte? Domnul meu bărbatul de asemenea este bătrân.” 13 Domnul a zis lui Avraam: „Pentru ce a râs Sara, zicând: ‘Cu adevărat să mai pot avea copil eu, care sunt bătrână?’ 14 Este oare ceva prea greu pentru Domnul? La anul pe vremea aceasta, Mă voi întoarce la tine, şi Sara va avea un fiu.” 15 Sara a tăgăduit şi a zis: „N-am râs.” Căci i-a fost frică. Dar El a zis: „Ba da, ai râs.””

 

Romani 9:9

„Căci cuvântul acesta este o făgăduinţă: „Pe vremea aceasta Mă voi întoarce, şi Sara va avea un fiu””.

 

Nu e clar dacă Avraam a știut cine erau acei străini (Evrei 13:2), chiar dacă s-a purtat cu ei ca și când Dumnezeu Însuși ar fi fost între ei. El „ședea […], în timpul zădufului zilei” (Geneza 18:1) și, deoarece vizitatorii se văd rar în deșert, probabil că Avraam își dorea să-i întâlnească. Avraam a alergat spre acei bărbați (Geneza 18:2), deși avea 99 de ani. Pe unul dintre ei l-a numit Adonai, „Doamne” (Geneza 18:3), un apelativ folosit deseori pentru Dumnezeu. Avraam a stat lângă ei, atent la nevoile lor și gata să-i servească (Geneza 18:8).

 

Comportamentul lui Avraam față de străinii cerești va deveni un model de ospitalitate care îi va inspira pe oameni (Evrei 13:2). De fapt, atitudinea lui de respect transmite o filosofie a ospitalității. Manifestarea respectului și a grijii față de străini nu este doar un gest drăguț de curtoazie. Biblia subliniază că aceasta este o datorie religioasă, ca și când ar fi făcută față de Dumnezeu Însuși (compară cu Matei 25:35-40). Paradoxal, Dumnezeu este identificat mai mult cu străinii înfometați și în nevoie decât cu omul generos care îi primește.

 

Pe de altă parte, intrarea divină în sfera umană denotă harul și dragostea lui Dumnezeu față de omenire. Această venire a lui Dumnezeu Îl anticipează pe Domnul Hristos, care Și-a părăsit casa din cer și S-a făcut un rob cu chip de om ca să ajungă la om (Filipeni 2:7,8). Manifestarea lui Dumnezeu aici este o dovadă a certitudinii promisiunii Sale (Geneza 18:10). El o vede pe Sara, care se ascunde „înapoia lui” (Geneza 18:10) și îi cunoaște gândurile cele mai tainice (Geneza 18:12). Știe că ea a râs, iar cuvântul „râs” este ultimul Său cuvânt. Neîncrederea ei devine punctul în care El Își va împlini cuvântul dat.

 

Meditează la faptul că „Dumnezeu este identificat mai mult cu străinii înfometați și în nevoie decât cu omul generos care îi primește”. Gândește-te cum poți pune în practică acest adevăr în cursul zilei de azi sau de mâine.

 

 

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO