[luni, 21 martie] Lăcomia și imoralitatea sexuală

 

 

2. Care sunt cele două rele despre care se vorbește în pasajele următoare?

 

Evrei 13:4,5

„4 Căsătoria să fie ţinută în toată cinstea şi patul să fie nespurcat, căci Dumnezeu va judeca pe curvari şi pe preacurvari. 5 Să nu fiţi iubitori de bani. Mulţumiţi-vă cu ce aveţi, căci El Însuşi a zis: „Nicidecum n-am să te las, cu niciun chip nu te voi părăsi”.

 

Luca 16:10-18

„10 Cine este credincios în cele mai mici lucruri este credincios şi în cele mari şi cine este nedrept în cele mai mici lucruri este nedrept şi în cele mari. 11 Deci, dacă n-aţi fost credincioşi în bogăţiile[a] nedrepte, cine vă va încredinţa adevăratele bogăţii? 12 Şi dacă n-aţi fost credincioşi în lucrul altuia, cine vă va da ce este al vostru? 13 Nicio slugă nu poate sluji la doi stăpâni; căci sau va urî pe unul şi va iubi pe celălalt, sau va ţine numai la unul şi va nesocoti pe celălalt. Nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona.”14 Fariseii, care erau iubitori de bani, ascultau şi ei toate lucrurile acestea şi îşi băteau joc de El. 15 Isus le-a zis: „Voi căutaţi să vă arătaţi neprihăniţi înaintea oamenilor, dar Dumnezeu vă cunoaşte inimile; pentru că ce este înălţat între oameni este o urâciune înaintea lui Dumnezeu. 16 Legea şi prorocii au ţinut până la Ioan; de atunci încoace, Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu se propovăduieşte: şi fiecare, ca să intre în ea, dă năvală. 17 Este mai lesne să treacă cerul şi pământul decât să cadă o singură frântură de slovă din Lege. 18 Oricine îşi lasă nevasta şi ia pe alta de nevastă preacurveşte şi cine ia de nevastă pe cea lăsată de bărbatul ei preacurveşte.”

 

1 Corinteni 5:1

„Din toate părţile se spune că între voi este curvie, şi încă o curvie de acelea care nici chiar la păgâni nu se pomenesc, până acolo că unul din voi trăieşte cu nevasta tatălui său.”

 

Efeseni 5:3-5

„3 Curvia sau orice altfel de necurăţie, sau lăcomia de avere nici să nu fie pomenite între voi, aşa cum se cuvine unor sfinţi. 4 Să nu se audă nici cuvinte porcoase, nici vorbe nechibzuite, nici glume proaste, care nu sunt cuviincioase, ci mai degrabă cuvinte de mulţumire. 5 Căci ştiţi bine că niciun curvar, niciun stricat, niciun lacom de avere, care este un închinător la idoli, n-are parte de moştenire în Împărăţia lui Hristos şi a lui Dumnezeu.”

 

Coloseni 3:5

„De aceea, omorâţi mădularele voastre care sunt pe pământ: curvia, necurăţia, patima, pofta rea şi lăcomia, care este o închinare la idoli.”

 

 

Pavel îi avertizează pe cititori împotriva imoralității sexuale și împotriva lăcomiei deoarece acestea constituie două amenințări grave la adresa dragostei frățești. De fapt, autorii Noului Testament și moraliștii antici au observat o legătură între ele. Apelul lui Pavel ca oamenii să respecte instituția căsătoriei presupunea evitarea oricăror lucruri care i-ar fi diminuat valoarea. Aceasta includea și abținerea de la încălcarea jurământului de căsătorie și de la divorțuri neîntemeiate (compară cu Matei 19:9). Îndemnul de a păstra patul căsătoriei „nespurcat” se referă la profanarea căsniciei prin relații sexuale în afara ei. În Noul Testament, expresia „curvari” face referire la orice formă de imoralitate sexuală (1 Corinteni 5:9-11; 6:9,10; Efeseni 5:5; 1 Timotei 1:9,10; Apocalipsa 21:8; 22:15). În plus, societatea greco-romană era laxă în privința eticii sexuale. Era ceva obișnuit ca oamenii să aibă un dublu standard. Aceasta le dădea bărbaților permisiunea de a avea relații sexuale ilicite atât timp cât erau discreți. Totuși, Pavel avertizează că Dumnezeu îi va judeca pe cei care comit adulter. Credincioșii nu ar trebui să permită convențiilor sociale să stabilească standardele lor etice.

 

„Iubirea de bani” a fost una dintre principalele categorii de vicii din lumea greco-romană. De fapt, într-o altă epistolă, Pavel s-a referit la „iubirea de bani” ca fiind rădăcina tuturor relelor (1 Timotei 6:10). Apărarea în fața acestui viciu este o atitudine pe care Pavel o încurajează în multe epistole. În primul rând, oamenii trebuie să fie mulțumiți cu ce au (Evrei 13:5; vezi și 2 Corinteni 9:8; Filipeni 4:11,12). Mai mult, creștinii ar trebui să creadă și să accepte făgăduința lui Dumnezeu care spune: „Nicidecum n-am să te las, cu niciun chip nu te voi părăsi” (Evrei 13:5). Prin urmare, suntem invitați să răspundem făgăduinței lui Dumnezeu cu cuvintele din Psalmii 118:6: „Domnul este de partea mea, nu mă tem de nimic: ce pot să-mi facă niște oameni?” Referirea la Psalmul 118 (din Evrei 13:6) se potrivește deoarece psalmistul își exprimă aici încrederea în Dumnezeu, în ciuda suferinței pricinuite de cei necredincioși.

 

Cum subminează societatea contemporană curăția morală și cum hrănește iubirea de bani?

 

 

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO