[joi, 17 februarie] Legământul cel nou a rezolvat problema inimii

 

 

5. Compară făgăduințele noului legământ din Ieremia 31:33 și Ezechiel 36:26,27. Ce legătură există între ele?

 

Ieremia 31:33

„Ci iată legământul pe care-l voi face cu casa lui Israel după zilele acelea, zice Domnul: Voi pune Legea Mea înăuntrul lor, o voi scrie în inima lor, şi Eu voi fi Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul Meu”.

 

Ezechiel 36:26,27

„26 Vă voi da o inimă nouă şi voi pune în voi un duh nou; voi scoate din trupul vostru inima de piatră şi vă voi da o inimă de carne. 27 Voi pune Duhul Meu în voi şi vă voi face să urmaţi poruncile Mele şi să păziţi şi să împliniţi legile Mele”.

 

Primul document cu valoare de legământ a fost scris de Dumnezeu pe table de piatră și apoi a fost depozitat în chivot, ca o mărturie importantă a legământului cu poporul Său (Exodul 31:18; Deuteronomul 10:1-4). Totuși, documentele care erau scrise pe piatră se puteau deteriora, prin sfărâmarea pietrei, iar sulurile puteau fi tăiate și arse, așa cum a fost și experiența lui Ieremia (Ieremia 36:23).

 

Dar, în cadrul noului legământ, Dumnezeu va scrie Legea Sa în inima oamenilor. Inima se referă la minte, la sediul memoriei și al înțelegerii (Ieremia 3:15; Deuteronomul 29:4) și, în special, la centrul unde sunt luate deciziile conștiente (Ieremia 3:10; 29:13).

 

Această făgăduință nu doar garanta accesul tuturor la Lege și la cunoașterea ei, ci, lucrul cel mai important, trebuia să producă și o schimbare a inimii poporului. Problema copiilor lui Israel a fost că păcatele lor erau gravate cu „un priboi de fier, cu un vârf de diamant […] pe tabla inimii lor” (Ieremia 17:1). Ei aveau o inimă încăpățânată (Ieremia 13:10; 23:17) și, deci, le era imposibil să facă binele (Ieremia 13:23).

 

Ieremia nu a vorbit despre o schimbare a Legii, deoarece nu Legea era problema israeliților, ci inima lor. Dumnezeu voia ca ascultarea și credincioșia lor să fie un răspuns plin de recunoștință față de ceea ce făcuse pentru ei; astfel, le-a dat Cele Zece Porunci, precedate de o introducere istorică, prin care le amintea de dragostea și de grija Lui pentru ei (Exodul 20:1,2). Dumnezeu voia ca israeliții să asculte de legile Sale ca o recunoaștere a faptului că El dorea ce era mai bun pentru ei, iar eliberarea lor din Egipt a dovedit acest adevăr. Ascultarea israeliților trebuia să constituie o expresie a recunoștinței lor, o manifestare a realității relației lor cu Dumnezeu.

 

Același lucru este valabil și pentru noi, astăzi. Dragostea și grija lui Isus manifestate prin moartea Lui pe cruce constituie prologul noului legământ (Luca 22:20). Adevărata ascultare vine din inimă, ca o expresie a iubirii (Matei 22:34-40). Această iubire este un semn distinctiv al prezenței Duhului Sfânt în viața credinciosului. Dumnezeu Își revarsă dragostea în viața noastră prin Duhul Său (Romani 5:5), a cărui roadă este tot dragostea (Galateni 5:22).

 

Cum este ascultarea o expresie clară a dragostei noastre față de Dumnezeu?

 

 

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO