[duminică, 5 decembrie] Cartea Legii
Regele Iosia, al lui Iuda, care avea opt ani atunci când a urcat pe tron, a domnit treizeci și unu de ani (640 î.Hr.–609 î.Hr.), înainte de moartea sa pe câmpul de luptă. În anul al optsprezecelea al domniei sale, s-a întâmplat ceva care, cel puțin pentru o vreme, a schimbat istoria poporului lui Dumnezeu.
1. Ce lecții putem învăța din întâmplarea relatată în 2 Împărați 22?
„Iosia avea opt ani când s-a făcut împărat şi a domnit treizeci şi unu de ani la Ierusalim. Mamă-sa se chema Iedida, fata lui Adaia, din Boţcat. 2 El a făcut ce este bine înaintea Domnului şi a umblat în toată calea tatălui său David; nu s-a abătut de la ea nici la dreapta, nici la stânga. 3 În anul al optsprezecelea al împăratului Iosia, împăratul a trimis în Casa Domnului pe Şafan, logofătul, fiul lui Aţalia, fiul lui Meşulam. El i-a zis: 4 „Suie-te la marele preot Hilchia şi spune-i să strângă argintul adus în Casa Domnului, pe care l-au primit de la popor cei ce păzesc pragul. 5 Să se dea argintul acesta în mâinile meşterilor însărcinaţi cu lucrarea în Casa Domnului. Şi să-l dea celor ce lucrează la dregerea stricăciunilor Casei Domnului, 6 anume: dulgherilor, zidarilor şi pietrarilor, pentru cumpărăturile de lemn şi de pietre cioplite, trebuitoare pentru dregerea stricăciunilor casei. 7 Dar să nu li se ceară socoteală de argintul dat în mâinile lor, căci ei lucrează cinstit.” 8 Atunci, marele preot, Hilchia, a zis lui Şafan, logofătul: „Am găsit cartea legii în Casa Domnului.” Şi Hilchia a dat cartea lui Şafan, şi Şafan a citit-o. 9 Apoi, logofătul Şafan s-a dus să dea socoteală împăratului şi a zis: „Slujitorii tăi au strâns argintul care se afla în casă şi l-au dat în mâinile meşterilor însărcinaţi cu facerea lucrării în Casa Domnului.” 10 Şafan, logofătul, a mai spus împăratului: „Preotul Hilchia mi-a dat o carte.” Şi Şafan a citit-o înaintea împăratului. 11 Când a auzit împăratul cuvintele din cartea legii, şi-a sfâşiat hainele. 12 Şi împăratul a dat porunca aceasta preotului Hilchia, lui Ahicam, fiul lui Şafan, lui Acbor, fiul lui Mica, lui Şafan, logofătul, şi lui Asaia, slujitorul împăratului: 13 „Duceţi-vă şi întrebaţi pe Domnul pentru mine, pentru popor şi pentru Iuda, cu privire la cuvintele cărţii acesteia care s-a găsit, căci mare este mânia Domnului, care s-a aprins împotriva noastră, pentru că părinţii noştri n-au ascultat de cuvintele cărţii acesteia şi n-au împlinit tot ce ne este poruncit în ea.” 14 Preotul Hilchia, Ahicam, Acbor, Şafan şi Asaia s-au dus la prorociţa Hulda, nevasta lui Şalum, fiul lui Ticva, fiul lui Harhas, păzitorul veşmintelor. Ea locuia la Ierusalim, în cealaltă mahala a cetăţii. După ce i-au vorbit, 15 ea le-a zis: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: ‘Spuneţi omului care v-a trimis la mine: 16 Aşa vorbeşte Domnul: «Iată, voi trimite nenorociri asupra locului acestuia şi asupra locuitorilor lui, după toate cuvintele cărţii pe care a citit-o împăratul lui Iuda. 17 Pentru că M-au părăsit şi au adus tămâie altor dumnezei, mâniindu-Mă prin toate lucrările mâinilor lor, mânia Mea s-a aprins împotriva locului acestuia, şi nu se va stinge».’ 18 Dar să spuneţi împăratului lui Iuda, care v-a trimis să întrebaţi pe Domnul: ‘Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel, despre cuvintele pe care le-ai auzit: 19 «Pentru că ţi s-a mişcat inima, pentru că te-ai smerit înaintea Domnului când ai auzit ce am spus împotriva acestui loc şi împotriva locuitorilor lui, care vor ajunge de spaimă şi de blestem, şi pentru că ţi-ai sfâşiat hainele şi ai plâns înaintea Mea, şi Eu am auzit, zice Domnul. 20 De aceea, iată, te voi adăuga la părinţii tăi, vei fi adăugat în pace în mormântul tău şi nu-ţi vor vedea ochii toate nenorocirile pe care le voi aduce asupra locului acestuia»’.” Ei au adus împăratului răspunsul acesta”.
Teologii au ajuns de mult la concluzia că așa-numita „cartea Legii” (2 Împărați 22:8) era Deuteronomul, la care se pare că poporul nu mai avusese acces timp de mulți ani.
„Iosia a fost profund mișcat când a auzit pentru prima dată lectura îndemnurilor și avertizărilor raportate în acest manuscris vechi. Niciodată mai înainte nu-și dăduse seama atât de profund de claritatea cu care Dumnezeu pusese înaintea lui Israel «viaţa și moartea, binecuvântarea și blestemul» (Deuteronomul 30:19) […] Cartea abunda în asigurări cu privire la bunăvoinţa lui Dumnezeu de a-i mântui în chip desăvârșit pe aceia care aveau să-și pună încrederea deplină în el. Așa cum lucrase la eliberarea lor din robia egipteană, tot așa avea să lucreze și la întemeierea lor în Ţara Făgăduinţei și la așezarea lor în fruntea popoarelor pământului.” – Ellen G. White, „Profeți și regi”, p. 393
În capitolul următor, putem vedea cu câtă seriozitate a căutat regele Iosia „să păzească poruncile, învățăturile și legile Lui din toată inima și din tot sufletul lui” (2 Împărați 23:3; vezi și Deuteronomul 4:29; 6:5; 10:12; 11:13). Și această reformă a inclus curățarea și îndepărtarea „tuturor urâciunilor care se vedeau în țara lui Iuda și în Ierusalim, ca să împlinească astfel cuvintele legii scrise în cartea pe care o găsise preotul Hilchia în Casa Domnului” (2 Împărați 23:24).
Deuteronomul era plin de avertizări și de îndemnuri împotriva adoptării practicilor popoarelor din jurul lor. Acțiunile lui Iosia și toate lucrurile pe care le-a făcut, care au inclus uciderea celor care erau, probabil, preoți idolatri din Samaria (2 Împărați 23:20), au scos la iveală cât de mult se abătuseră copiii lui Israel de la adevărul care le fusese încredințat. În loc să rămână un popor sfânt, așa cum ar fi trebuit să fie, ei au făcut compromis cu lumea, chiar dacă de multe ori au gândit: Suntem în relații bune cu Domnul, mulțumim! Ce amăgire periculoasă!
În casele noastre sau în instituțiile bisericii, ce fel de lucruri ar putea fi nevoie să îndepărtăm cu desăvârșire ca să-I putem servi Domnului cu toată inima și cu tot sufletul?
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
