[luni, 6 decembrie] Cerurile cerurilor

 

 

Deuteronomul prezintă foarte clar că Legea și legământul au ocupat un loc central nu doar în relația lui Israel cu Dumnezeu, ci și în scopul pentru care evreii existau ca națiune, ca popor „ales” (Deuteronomul 7:6; 14:2; 18:5).

 

2. Citește Deuteronomul 10:12-15, în care se subliniază mult ideea aceasta despre Lege și despre statutul de popor ales al lui Israel. Totuși, ce vrea să spună Biblia prin expresia „cerurile cerurilor”? Ce vrea să sublinieze Moise prin ea?

 

Deuteronomul 10:12-15

„12 Acum, Israele, ce alta cere de la tine Domnul, Dumnezeul tău, decât să te temi de Domnul, Dumnezeul tău, să umbli în toate căile Lui, să iubeşti şi să slujeşti Domnului, Dumnezeului tău, din toată inima ta şi din tot sufletul tău, 13 să păzeşti poruncile Domnului şi legile Lui pe care ţi le dau astăzi, ca să fii fericit? 14 Iată, ale Domnului, Dumnezeului tău, sunt cerurile şi cerurile cerurilor, pământul şi tot ce cuprinde el. 15 Şi numai de părinţii tăi S-a alipit Domnul ca să-i iubească; şi după ei, pe sămânţa lor, pe voi v-a ales El dintre toate popoarele, cum vedeţi azi”.

 

Nu este absolut clar ce vrea să spună expresia „cerurile cerurilor”, cel puțin nu în contextul imediat, dar Moise arată spre maiestatea, puterea și grandoarea lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, nu doar cerul însuși, ci „cerurile cerurilor” Îi aparțin. Cel mai probabil este o expresie idiomatică ce arată spre suveranitatea totală a lui Dumnezeu asupra întregii creații.

 

3. Citește următoarele versete, care se bazează pe expresia care apare prima dată în Deuteronomul. În fiecare dintre ele, observă care este ideea principală și cum vedem influența cărții Deuteronomul acolo.

 

1 Împărați 8:27

„Dar ce! Va locui oare cu adevărat Dumnezeu pe pământ? Iată că cerurile şi cerurile cerurilor nu pot să Te cuprindă, cu cât mai puţin casa aceasta pe care Ţi-am zidit-o eu!”

 

Neemia 9:6

„Tu, Doamne, numai Tu ai făcut cerurile, cerurile cerurilor şi toată oştirea lor şi pământul cu tot ce este pe el, mările cu tot ce cuprind ele. Tu dai viaţă tuturor acestor lucruri şi oştirea cerurilor se închină înaintea Ta”.

 

Psalmii 148:4

„Lăudaţi-L, cerurile cerurilor, şi voi, ape, care sunteţi mai presus de ceruri!”

 

În Neemia 9 este deosebit de clară tema care Îl prezintă pe Dumnezeu ca fiind Creatorul și singurul căruia ar trebui să I se dea închinare. El a făcut totul, chiar și „cerurile cerurilor și toată oștirea lor” (Neemia 9:6). De fapt, Neemia 9:3 spune că el a „citit din cartea Legii”, cel mai probabil, ca pe vremea lui Iosia, cartea Deuteronomul, ceea ce explică de ce, câteva versete mai jos, leviții, în mijlocul laudelor și al închinării la Dumnezeu, au folosit această expresie, „cerurile cerurilor”, care derivă direct din Deuteronomul.

 

Dumnezeu este Creatorul nu doar al pământului, ci și al „cerurilor cerurilor”. Și când ne gândim că același Dumnezeu a fost pe cruce! De ce este închinarea un răspuns atât de potrivit la ce a făcut Dumnezeu pentru noi?

 

 

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO