[luni, 28 iunie] Când rămânem fără energie
Lipsa de somn și epuizarea din cauza suprasolicitării constituie probleme reale. Totuși, mai îngrijorător este atunci când simțim că mergem înainte cu „rezervorul emoțional” gol. Și, bineînțeles, când la încercările emoționale se adaugă lipsa somnului, putem ajunge să fim dureros de descurajați.
Baruc, scribul lui Ieremia, trebuie să se fi simțit deseori astfel, în timpul ultimilor ani zbuciumați ai Ierusalimului, înainte de haosul, suferința și prăpădul care aveau să urmeze după distrugerea cetății de către babilonieni.
3. Care era starea emoțională a lui Baruc?
Ieremia 45:1-5
„Cuvântul pe care l-a spus prorocul Ieremia către Baruc, fiul lui Neriia, când a scris într-o carte cuvintele acestea, după spusele lui Ieremia, în al patrulea an al lui Ioiachim, fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda, sună astfel: 2 „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel, despre tine, Baruc: 3 ‘Tu zici: «Vai de mine! Căci Domnul a adus întristare peste durerea mea; îmi sleiesc puterile suspinând şi nu găsesc odihnă!»’ 4 Spune-i: ‘Aşa vorbeşte Domnul: «Iată că ce am zidit voi dărâma; ce am sădit voi smulge, şi anume ţara aceasta. 5 Şi tu umbli după lucruri mari? Nu umbla după ele! Căci iată, voi aduce nenorocirea peste orice făptură, zice Domnul, dar ţie îţi voi da ca pradă de război viaţa ta în toate locurile unde vei merge»’.”
Îți poți imagina cum ar fi dacă Dumnezeu ți-ar trimite un mesaj personalizat, special pentru tine? Baruc a primit un mesaj direct din sala tronului lui Dumnezeu (Ieremia 45:2). Ni se spune că aceasta s-a întâmplat în „al patrulea an al lui Ioiachim, fiul lui Iosia”, cam prin 605 sau 604 î.Hr. Ieremia 45:3 este o descriere concisă a modului în care se simt oamenii când rămân fără energie sau fără putere.
Din tot ce știm din Scriptură despre această perioadă, este clar că plângerile lui Baruc nu erau tânguiri superficiale. El avea motive întemeiate să se simtă descurajat și epuizat din punct de vedere emoțional. Multe lucruri rele se întâmplau și multe altele urmau să vină.
4. Cum răspunde Dumnezeu la durerile lui Baruc?
Ieremia 45:4,5
„4 Spune-i: ‘Aşa vorbeşte Domnul: «Iată că ce am zidit voi dărâma; ce am sădit voi smulge, şi anume ţara aceasta. 5 Şi tu umbli după lucruri mari? Nu umbla după ele! Căci iată, voi aduce nenorocirea peste orice făptură, zice Domnul, dar ţie îţi voi da ca pradă de război viaţa ta în toate locurile unde vei merge»’.”
Răspunsul lui Dumnezeu la durerea reală a lui Baruc ne reamintește că disperarea și durerea lui Dumnezeu trebuie să fi fost exponențial mai mari decât ale scribului lui Ieremia: El zidise Ierusalimul; El era pe punctul de a-l dărâma. Dumnezeu sădise poporul Israel ca pe o vie (Isaia 5:1-7); tot El era pe punctul de a-l dezrădăcina și a-l duce în exil. Nu aceasta dorise Domnul pentru poporul Său, dar lucrurile evoluaseră astfel din cauza răzvrătirii lor împotriva Sa.
Însă pentru Baruc exista o speranță. Dumnezeu avea să-i păstreze viața – chiar și în mijlocul distrugerii, exilului și pierderii.
Citește din nou cuvintele lui Dumnezeu adresate lui Baruc. Ce mesaj general putem extrage din ele pentru noi înșine? Ce spun ele despre faptul că, în ultimă instanță, Dumnezeu este acolo pentru noi, indiferent de situația în care ne aflăm?
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
