[joi, 22 aprilie] Obligațiile legământului

 

 

„Căci Eu îl cunosc și știu că are să poruncească fiilor lui și casei lui după el să țină Calea Domnului, făcând ce este drept și bine, pentru ca astfel Domnul să împlinească față de Avraam ce i-a făgăduit” (Geneza 18:19).

 

Așa cum am văzut până acum, legământul este întotdeauna un angajament al harului, în care Dumnezeu face pentru noi ceea ce noi nu am putea face niciodată pentru noi înșine. Nu există vreo excepție nici în legământul cu Avraam.

 

În harul Său, Dumnezeu îl alesese pe Avraam ca unealtă a Sa care să dea ajutor în a proclama lumii planul de mântuire. Totuși, împlinirea făgăduințelor legământului lui Dumnezeu era legată de disponibilitatea lui Avraam de a face ce este drept și de a-L asculta prin credință. Fără ascultarea din partea lui, Dumnezeu nu putea să-l folosească pe Avraam.

 

Geneza 18:19 demonstrează modul în care harul și legea sunt corelate. Versetul începe cu harul („îl cunosc”) și este urmat de faptul că Avraam este un om care Îl va asculta pe Domnul și se va îngriji ca și familia lui să-L asculte. Așadar, credința și faptele apar aici într-o legătură strânsă, așa cum trebuie. (Vezi Iacov 2:17.)

 

5. Observă totuși frazeologia din Geneza 18:19, în special ultima propoziție. Ce se spune aici despre ascultarea lui Avraam? Deși ascultarea nu este mijlocul prin care suntem mântuiți, ce importanță i se acordă aici? Potrivit acestui pasaj, ar putea legământul să se împlinească fără ascultare? Explică-ți răspunsul.

 

Omul nu se putea bucura de binecuvântările legământului sau nu le putea păstra decât dacă întrunea anumite condiții. Deși condițiile nu erau cerute pentru încheierea legământului, ele trebuiau să fie răspunsul dragostei, al credinței și al ascultării. Acestea trebuiau să fie  manifestarea relației dintre om și Dumnezeu. Ascultarea era mijlocul prin care Dumnezeu Își putea îndeplini promisiunile legământului față de oameni.

 

Încălcarea legământului prin neascultare este lipsă de credincioșie față de o relație stabilită. Când legământul este încălcat, nu se nesocotește condiția dăruirii, ci aceea a împlinirii.

 

În experiența ta cu Domnul, poți să vezi de ce ascultarea este atât de importantă? Poți să te gândești la vreun exemplu, fie din Biblie, fie din experiența ta, în care neascultarea a făcut ca împlinirea promisiunilor legământului să fie imposibilă? Dacă da, care este acela și, mai important, care este remediul?

 

 

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO