[vineri, 5 martie] Un gând de încheiere

 

 

„Hristos a purtat păcatele noastre în trupul Lui, pe lemn […]. Ce este păcatul dacă nicio ființă creată nu a putut să facă ispășire pentru el? Cum este blestemul lui dacă doar Dumnezeu a putut să-l anuleze? Crucea lui Hristos dă mărturie oricărui om că pedeapsa pentru păcat este moartea.” – Ellen G. White, „Our High Calling”, p. 44

 

„Legea guvernării lui Dumnezeu avea să fie înălțată prin moartea singurului Fiu al lui Dumnezeu. Hristos a purtat vina pentru păcatele lumii. Destoinicia noastră se află doar în întruparea și în moartea Fiului lui Dumnezeu. El a putut suferi pentru că a fost susținut de Dumnezeu. El a putut suporta pentru că nu a avut nicio pată de necredință sau de păcat. Hristos a triumfat în favoarea omului prin faptul că a suportat justețea pedepsei. El i-a asigurat omului viața veșnică și, în același timp, a înălțat Legea și a făcut-o să fie onorată.” – Ellen G. White, „Solii alese”, cartea 1, p. 302

 

Rezumat: După ce a vorbit despre nașterea, identitatea și viața Eliberatorului trimis de Dumnezeu, Isaia prezintă tragedia supremă care ne dă speranță: pentru a ajunge la oamenii pierduți, printre care și noi, pentru a-i salva și a-i vindeca, El a purtat de bunăvoie suferințele și pedeapsa cuvenite păcătoșilor.

 

 

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO