[miercuri, 3 martie] Cei la care nu se putea ajunge

 

 

Robul care suferă este descris în Isaia 53:2,3 ca o plantă plăpândă și disprețuită, aparent fără valoare, apoi Isaia ne poartă prin tinerețea Lui nevinovată până la jertfa ispășitoare. Chiar dacă deja a prezentat fundalul evenimentelor, tot nu suntem pregătiți, nu putem accepta suferința Robului. Dimpotrivă! Isaia ne-a spus să Îl prețuim pe Copilul care ni S-a născut, Domnul păcii. Alții Îl disprețuiesc, dar noi știm cine este El cu adevărat.

 

Cineva spunea: „Am făcut cunoștință cu dușmanul, și dușmanul suntem noi.” Robul nu a fost primul om disprețuit, respins sau obișnuit cu suferința. Și împăratul David a avut parte de toate acestea când a fugit de fiul său Absalom  (2 Samuel 15:30). Dar suferința purtată de acest Rob nu este a Lui și nu este urmarea păcatelor Lui. Și nici nu o poartă doar pentru un alt om. „Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră, a tuturor” (Isaia 53:6).

 

„De ce?” Datorită dragostei lui Dumnezeu va alege Mesia, Unsul Lui, să sufere! Dar de ce? El a ales să sufere pentru a ajunge la cei la care era imposibil de ajuns, adică la noi!

 

Cei care nu înțeleg consideră că a fost „lovit de Dumnezeu” (Isaia 53:4). La fel cum prietenii lui Iov au gândit că păcatele lui erau cauza suferinței și cum au întrebat și ucenicii lui Isus: „Cine a păcătuit: omul acesta sau părinții lui, de s-a născut orb?” (Ioan 9:2), cei care L-au văzut pe Isus pe cruce s-au gândit la ce era mai rău. Nu a spus Moise: „Cel spânzurat [pe lemn] este blestemat înaintea lui Dumnezeu” (Deuteronomul 21:23; Numeri 25:4)?

 

Și totuși, toate acestea s-au întâmplat din voia lui Dumnezeu (Isaia 53:10). De ce? „Hristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii, făcându-Se blestem pentru noi” (Galateni 3:13). „Pe Cel ce n-a cunoscut niciun păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El” (2 Corinteni 5:21). „Ce preț s-a dat pentru noi! Priviți crucea și jertfa ridicată pe ea. Priviți la mâinile acelea străbătute de cuiele nemiloase! Priviți la picioarele Lui, înțepenite cu piroane pe lemn! Hristos a purtat păcatele noastre în trupul Lui. Suferința aceea, chinul acela de moarte, este prețul răscumpărării voastre.”– Ellen G. White, „Mărturii”, vol. 6, p. 479

 

Povara, vina și pedeapsa pentru păcatele întregii omeniri au fost puse asupra lui Hristos la cruce, ca singurul mijloc de a ne salva! Ce ne spune acest lucru despre dragostea lui Dumnezeu?

 

 

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO