Mila și credincioșia

Când a fost criticat de unii conducători religioși din zilele Sale că mânca împreună cu „păcătoșii”, Isus l-a citat pe profetul Osea, spunându-le să se întoarcă la cărțile lor și să descopere ce a vrut să spună Dumnezeu când a afirmat: „Milă voiesc, iar nu jertfă!” (Matei 9:13, citat din Osea 6:6).

Domnul Isus a avut o viață de slujire și grijă pentru alții. Inteacțiunile cu ceilalți, minunile de vindecare și multe dintre pildele Sale îi învățau pe oameni că o viață trăită astfel era cea mai bună cale de a-și exprima devotamentul față de Dumnezeu. Conducătorii religioși erau cei mai mari critici ai Săi, dar și ținta celor mai aspre mustrări ale Sale. La fel ca în vremea lui Isaia, ei credeau că au asigurată o relație specială cu Dumnezeu prin practicilor lor religioase, în timp ce îi exploatau pe săraci și îi ignorau pe cei în ne- voie. Închinarea lor nu era în conformitate cu faptele lor și Isus a condamnat această ipocrizie.

5. În mustrarea adresată de Domnul Isus, cum înţelegem expresiile „casele văduvelor le mănâncă” și „o mai mare osândă va veni peste ei”?

Marcu 12:38-40
38. În învăţătura pe care le-o dădea, Isus le zicea: „Păziţi-vă de cărturari, cărora le place să umble în haine lungi şi să le facă lumea plecăciuni prin pieţe.
39. Ei umblă după scaunele dintâi în sinagogi şi după locurile dintâi la ospeţe;
40. casele văduvelor le mănâncă şi fac rugăciuni lungi de ochii lumii. O mai mare osândă va veni peste ei.”

Probabil cea mai aspră predică a lui Isus – în special pentru con- ducătorii religioși din vremea Sa – se găsește în Matei 23. Aici El arată că religia lor nu le este de folos celor dezavantajați, ci ea adaugă mai mult la poverile lor. Isus a spus că, prin faptele lor sau uneori prin lipsa lor de acțiune și compasiune, acești conducători le închideau oamenilor Împărăția cerurilor (Matei 23:13).

Dar ca un ecou al profețiilor făcute cu secole înainte, Isus a vorbit direct și despre prăpastia dintre practicile religioase stricte și nedreptățile pe care le făceau și de pe urma cărora profitau (vers. 23).

Practicile și obiceiurile lor religioase nu erau greșite în ele însele, dar nu trebuiau să ia locul unei purtări corecte față de ceilalți

Cum putem evita capcana de a crede că a avea și a cunoaște adevărul este suficient?