Un mod de închinare

În explicația despre relația dintre închinare și dreptate, profeții mai atrag atenția asupra unui pas: grija față de cei săraci, asupriți și cei în nevoie, ca o parte importantă a închinării.

4. Citește Isaia 58:1. Ce se spune în prima parte a capitolului că nu a mers bine în relaţia dintre Dumnezeu și poporul Său?

Isaia 58:1
Strigă în gura mare, nu te opri! Înalţă-ţi glasul ca o trâmbiţă şi vesteşte poporului Meu nelegiuirile lui, casei lui Iacov, păcatele ei!

Această mustrare le este adresată unor oameni religioși. Ei par să Îl caute sincer pe Dumnezeu, dar ceva nu funcționează. De aceea, El le spune că ar trebui să schimbe modul în care se închină, să încerce să-I slujească altfel. Iată ce dorea El: „Dezleagă lanțurile răutății, deznoadă legăturile robiei, dă drumul celor asupriți și rupe orice fel de jug” (Isaia 58:6). Ei ar fi trebuit să îi hrănească pe cei flămânzi, să ofere un adăpost celor fără adăpost și să îi ajute pe cei în nevoie.

Aceste activități nu sunt prezentate ca fiind singura modalitate de închinare, dar Dumnezeu le prezintă ca un mod de închinare de preferat față de practicile lor tradiționale. Astfel, închinarea nu este îndreptată doar spre interior, ci ea aduce binecuvântare tuturor celor din jurul adevăraților închinători. „Adevăratul scop al religiei este să îl elibereze pe om de povara păcatului, să elimine intoleranța și asuprirea și să promoveze dreptatea, libertatea și pacea.” – CBAZȘ, vol. 4, p. 306

Isaia 58:8-12
8. Atunci lumina ta va răsări ca zorile, şi vindecarea ta va încolţi repede; neprihănirea ta îţi va merge înainte, şi slava Domnului te va însoţi.
9. Atunci tu vei chema, şi Domnul va răspunde, vei striga, şi El va zice: „Iată-Mă!” Dacă vei îndepărta jugul din mijlocul tău, ameninţările cu degetul şi vorbele de ocară,
10. dacă vei da mâncarea ta celui flămând, dacă vei sătura sufletul lipsit, atunci lumina ta va răsări peste întunecime, şi întunericul tău va fi ca ziua în amiaza mare!
11. Domnul te va călăuzi neîncetat, îţi va sătura sufletul chiar în locuri fără apă şi va da din nou putere mădularelor tale; vei fi ca o grădină bine udată, ca un izvor ale cărui ape nu seacă.
12. Ai tăi vor zidi iarăşi pe dărâmăturile de mai înainte, vei ridica din nou temeliile străbune, vei fi numit „Dregător de spărturi”, „Cel ce drege drumurile şi face ţara cu putinţă de locuit”.

În Isaia 58:8-12, Dumnezeu făgăduiește binecuvântări ca răspuns la această formă de închinare. De fapt, Domnul spune că, dacă s-ar concentra mai puțin asupra lor înșiși, oamenii ar vedea că El Însuși lucrează împreună cu ei și prin ei pentru a aduce vindecare și restaurare.

Interesant că acest capitol face legătura între acest mod de în- chinare și o reînnoire a păzirii Sabatului ca o „desfătare”. Deja am studiat despre legătura dintre Sabat și lucrare, dar aceste versete includ ambele activități în apelul către popor de a revitaliza închina- rea și de a descoperi binecuvântarea lui Dumnezeu. Meditând asu- pra acestor versete, Ellen G. White comentează: „Asupra celor care țin Sabatul Domnului este așezată răspunderea de a face lucrarea milei și a dărniciei.” – Lucrarea de binefacere, p. 121