Un gând de încheiere

Ţelul suprem al omului este să fie fericit şi satisfăcut. Însă împlinirea de sine prin materialism duce la ratarea acestui ţel. Deşi sunt convinşi de acest lucru în sufletul lor, oamenii trăiesc mai departe cu obsesia acaparării, după principiul „văd, vreau, iau”. Şi adventiştii de ziua a şaptea se confruntă cu ispita subscrierii la valorile materialismului. Dar acumularea continuă de bunuri nu poate genera fericire, satisfacţie sau mulţumire. Generează în schimb probleme, după cum observăm în experienţa tânărului bogat care a plecat de la Isus nefericit, deznădăjduit şi abătut pentru că nu auzise sau nu obţinuse ce-şi dorise. „Valorile materialiste sunt asociate cu o subminare generalizată a bunăstării oamenilor, de la un grad redus de satisfacţie şi fericire, la depresie şi anxietate, la probleme fizice, precum durerile de cap, şi la tulburări de personalitate, precum narcisismul şi comportamentul antisocial.” – Tim Kasser, The High Price of Materialism, 2002, p. 22

Metaforic vorbind, creştinii materialişti beau cu aroganţă din fântâna bogăţiei, dar sunt deshidrataţi spiritual. Dacă vom bea însă din apa pe care ne-o oferă Isus, nu vom înseta niciodată (Ioan 4:14).