Paşii lăcomiei

Ca toate păcatele, lăcomia ia naştere în inimă. Ea porneşte din interior şi se manifestă prin anumite fapte.

3. Ce a făcut Satana pentru a o amăgi pe Eva să păcătuiască? Cum s-a folosit el de aceste metode de-a lungul secolelor pentru a-i amăgi pe oameni?

Geneza 3:1-6
1. Şarpele era mai şiret decât toate fiarele câmpului pe care le făcuse Domnul Dumnezeu. El a zis femeii: „Oare a zis Dumnezeu cu adevărat: „Să nu mâncaţi din toţi pomii din grădină”?”
2. Femeia a răspuns şarpelui: „Putem să mâncăm din rodul tuturor pomilor din grădină.
3. Dar despre rodul pomului din mijlocul grădinii, Dumnezeu a zis: „Să nu mâncaţi din el şi nici să nu vă atingeţi de el, ca să nu muriţi.”
4. Atunci şarpele a zis femeii: „Hotărât, că nu veţi muri,
5. dar Dumnezeu ştie că, în ziua când veţi mânca din el, vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul.”
6. Femeia a văzut că pomul era bun de mâncat şi plăcut de privit şi că pomul era de dorit ca să deschidă cuiva mintea. A luat deci din rodul lui şi a mâncat; a dat şi bărbatului ei, care era lângă ea, şi bărbatul a mâncat şi el.

Industria publicitară pare a-şi fi luat modelul de comercializare a produselor din cele întâmplate în Eden. Diavolul a prezentat fructul pomului interzis de aşa manieră, încât să nască în Eva dorinţa de a avea mai mult decât avea deja şi să o convingă că avea nevoie de un lucru în realitate nenecesar. Ingenios! Căderea ei ilustrează cei trei paşi pe care îi facem cu toţii atunci când cădem pradă lăcomiei: văd, vreau, iau (fac).

Lăcomia poate fi, desigur, un păcat latent. Asemenea poftei, ea stă ascunsă în natura noastră pământească. Dar, în cele din urmă, când aduce rod, poate fi devastatoare. Poate strica relaţiile, îi poate răni pe cei dragi şi ne poate chinui mai târziu cu sentimentul de vinovăţie.

În clipa în care iese la suprafaţă, ea calcă în picioare orice principiu. Regele Ahab a văzut via lui Nabot, și-a dorit-o şi n-a mai vrut să mănânce până când regina i-a obţinut-o prin uciderea lui Nabot (1 Împăraţi 21). Acan nu a rezistat când a văzut mantaua şi argintul, le-a râvnit şi le-a luat (Iosua 7:20-22). Lăcomia este, în ultimă instanţă, o altă formă de egoism.

„Dacă egoismul ar fi forma prevalentă a păcatului, atunci lăcomia ar putea fi considerată forma prevalentă a egoismului. Ideea aceasta […] ne-o sugerează Pavel, când vorbeşte despre acele «vremuri grele» [2 Timotei 3:1] ale apostaziei finale, arătând că egoismul este rădăcina prolifică a tuturor relelor prevalente la momentul acela, iar lăcomia, primul lui rod. «Căci oamenii vor fi iubitori de sine, lacomi» [2 Timotei 3:2, trad. din engl.].” – John Harris, Mammon, p. 52

Cum putem să identificăm anumite tendinţe către lăcomie în viața noastră?